Mihail Sadoveanu a venit timp de decenii la Snagov. Inițial (ex: anii 192x) doar pentru partide de pescuit, apoi și în calitate de reprezentant al culturii (din partea Partidului Comunist Român) la vila care i-a fost repartizată pentru utilizare gratuită.
“Snagovul este o baltă străveche, cu adâncimi mari, cu funduri de piatră, cu limpezimea unei ape de munte. |
„Subt o piatră mare – nvoaltă, „Şarpe! |
?1) ? de regăsit sursa
2) “Vrăjitorul de șerpi “(despre Niculae Pescarul de la Snagov) este povestirea nr 15 din 17 – incluse în Împărăția apelor (1928).
„Vrăjitorul de șerpi” descrie o întâmplare povestită de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești la o ședință a Academiei Române (prin 1927) la care a participat și Sadoveanu. Pe care Brătescu-Voinești a descrie în povestirea „Minunea” publicată în „Adevărul literar și artistic” (anul IX, nr. 377, 26 februarie 1928) și ulterior în volumul Firimituri (Editura Cartea Românească, București, 1929).
De fapt, în acea perioada au mai apărut articole și menționări despre Nicolae Pescaru (încă de prin 1922) și de către alte persoane și în diferite alte publicații.
Pornind de la aceeași întâmplare, Ion Pillat a scris poezia „Vrăjitorul de șerpi” publicată în volumul Caetul verde (Editura Cartea Românească, București, 1932 – cu versuri scrise în perioada 1928-1932).
Abilitățile demonstrate repetitiv (timp de mai mulți ani prin 192x și cu audiență diferită) ale lui Nicolae Pescaru, l-au fi inspirat pe Mircea Eliade care a scris nuvela „Șarpele” (1937).
Interesant este că în Nada Florilor (publicată în 1950) și care re-include povestirile din Împărăția apelor, (1928), este eliminată povestirea “Vrăjitorul de Șerpi” (probabil pentru că în comunism sunt interzise orice fel de referire la: misticism, magie, vrăji, credințe populare).
Nota: Iată versiunea poeziei lui Ion Pillat (31.03.1981 – 17.04.1945) – de comparat cu descântecul original (mai sus presentat):
Herencheu,
Berendeu,
Grozavior, stai pe loc!
Sub soarele-n amiază e lacul de platină
Şi joardele luminii îl bat cu vergi de foc.
Stă lopătarul oacheş tăiat într-o tulpină
Străveche, cum e lotca greu pironită-n loc.
Pe luciul apei, negru, un sfârc de bici în plăsnet
Străfulgeră topirea… Pescarul l-a simţit.
Se-apleacă, mormăieşte descântecul: de trăsnet
Atins, un şarpe-şi lasă inelul despletit.
S-a răsturnat, şi ţeapăn pluteşte, buturugă.
Dar omul mişcă buza, şi vorba veche iar
Se duce, ca jivina deplin să-i fie slugă.
Din ape se ridică un cap triunghiular,
Alunecă în luntre năpârcă blestemată,
Pe braţe e brăţară şi măr rotund în sân,
Şi omul giugiulind-o ca pe-un copil, i-arată
Şerpoaicele bătrâne cu şuierul păgân,
Ce-şi cheamă seminţia ieşind la gol de baltă.
Din milă iar şopteşte cuvinte de hrisov:
Şi şarpele, deodată desmeticit, tresaltă
Şi scapă ca săgeata pe lacul din Snagov.
Comentarii (sumare):
1) cuvintele cheie (ale pescarului Nicolae) – se regăsesc: “Herencheu, Berendeu, Grozavior”
2) la Snagov se folosește “luntre” și niciodată “lotca”. Nu avem lopătari (cel puțin între 1950-prezent).
Date comemorative: 1928, 05.11.1880, 19.10.1961
Mai multe detalii (re: Mihail Sadoveanu – la Snagov): în Colecțiile Muzeale Snagov – colecția: Personalități bune și “nebune“
De făcut (voluntari / elevi / masteranzi etc.):
1) o referențiere a surselor (detalii relevante despre Snagov / pagini / ediție)
2) o reconstituire (+hartă) a locurilor din zona Snagov (conform descrierilor)
Copyright – Fundatia Snagov: Prezentul material este inclus în Colectiile Muzeale Snagov și în Monografia Snagovului.
Referințe:
1) Muzeul Mihail Sadoveanu
2) despre Casa memoriala – Mihail Sadoveanu
2) Împărăția apelor (1928) / Nada Florilor (1950)