Încă din neolitic, oamenii au fost atrași de diversitatea, bogația și specificul configurației naturale (lac mare cu insulă, în mijlocul codrilor Vlăsiei, cu multe resurse ușor de preluat: pește, vânat, lemn, stuf, lut – ceramică, agricultură etc.).

Multe secole nu s-a construit ceva durabil în zonă din cauza valurilor migratoare, atrase de orice concentrări umane și de potențiale bogății și datorită insecurității generate de aceștia.

Apoi, voievozii locali au valorificat locul strategic (insula în mijlocul lacului) ca loc de refugiu ori temniță de lux (în vreme de pace) – pentru cei de la care mai încercau să extragă anumite foloase.

Ulterior, călugării fanarioți (care au ajuns și la peste 150 – pe insulă prin 1800), au gestionat bogațiile “închinate” mănăstirii, în folosul ierarhiilor religioase din afara țării, aplicând localnicilor zeci de taxe. 

Abia după secularizare (și plecarea tuturor călugărilor greci – care – iată, că de dragul comunitatilor locale și a religiei – nu a mai rămas nici unul la Snagov), localnicii, “eliberați’,  în foarte scurt timp și-au făcut  o mulțime de biserici în satele din jur, bucuroși  că astfel scapă de monopolul grecilor –  de la toate slujbele religioase.

Din 1900 (în ultimul secol) Snagovul a fost “descoperit” de tânăra clasa capitalistă în formare (perioada interbelică), și a fost amenajat de primăria Bucureștiului si astfel a devenit destinație / stațiune turistică pentru bucureșteni și ploieșteni.

Între 1933 – 1982, numărul de turiști per zi de weekend în sezonul de vară, a crescut de la 20.000 la un maxim de circa 34.000.

În perioada comunistă, la cele circa 40 de vile construite in anii 193x în special de membri ai camarilei regale), comunismul a mai adăugat câteva zeci. Dar și câteva centre mari de agrement accesibile populației, atât printr-o rețea de autobuze cât și cu un trenuleț de vacanță – special.

În 1984 s-a confirmat potențialul de stațiune balneoclimaterică.

Însă seniorii comunismului (nomenclatura) și preferința și prezența familiei Ceaușescu în/pentru Snagov, au implicat demolări (peste 400 de case) (“sistematizări” a satelor) și prima aparitie la Snagov, a limitarii accesului – doar pentru “vârfuri” ale comunismului (burghezia roșie).

După 1989, cei care au preluat vilele (100+) fostului Partid Comunist Român și diferite loturi de teren (“revoluționari” etc.) au preferat să reducă accesul populației, infrastructura existentă și să reîncadreze Snagovul din stațiune turistică de interes național, în Snagov-sat stațiune turistică de interes local. Nici măcar taxa de stațiune turistică ori semnalistica adecvată – nu au mai asigurat autoritățile locale și centrale. Miza imobiliară și dorința de (in)vizibilitate a majoritații noilor proprietari –  au dat Snagovului o caracteristică orientare: “zonă exclusivistă – cu circuit închis”.

Și totuși, continuă să existe o ofertă diversificată pentru turism și agrement în Zona Snagov. Căci se mențin și s-au acumulat multe: patrimoniu natural bogat, istoria locului, monumentele existente, un număr de furnizori de servicii HoReCa, o mulțime de atracții (încă accesibile) la care s-au adăugat altele noi. Chiar și prezența și evoluția comunismului (nomenclaturii) la Snagov, este o temă și atracție în sine,

Există mari posibilități de dezvoltare sustenabilă și de relansare a turismului. Și multe pentru care și în prezent – merită să reconsideri Snagovul ca destinație de weekend.

Explorează Oferta Turistică a Zonei Snagov – prin link aici.

2Shares