Raport privind patrimoniul natural si istoric al Romaniei

Extras referitor la patrimoniul natural din acest raport.

1.2. Patrimoniul natural

Vicii legislative si institutionale

Ariile naturale protejate (parcuri nationale si naturale, rezervatii naturale si ale biosferei, monumente ale naturii, situri ale Retelei Ecologice Europene Natura 2000) reprezinta peste 18%din teritoriul national, in conditiile in care Romania este tara Uniunii Europene cu cea mai bogată biodiversitate (singura din UE cu 5 regiuni biogeografice si cu paduri virgine, tara cu jumatate din populatia Europei de lupi, ursi si rasi). Cu toate acestea, pentru administrarea a aproape o cincime din teritoriul tarii, care reprezinta patrimoniul natural national, nu sunt alocate de catre Guvern decat resurse infime.

Legislatia privind ariile protejate a aparut dupa ce au inceput sa-si faca efectul legile de restituire a proprietatii. Ca urmare, numeroase arii protejate sunt constituite peste terenuri intrate in proprietate privata sau inca in curs de restituire. Suprafata acestora creste continuu. Dacă in 2006 statul roman detinea 86% din suprafata parcurilor nationale si naturale, in 2008 aceasta s-a redus la 70% si se estimeaza ca va scadea pana la 60% in urmatorii doi ani. In aceste conditii, legea prevede despagubirea proprietarilor sau achizitionarea terenurilor lor, după caz. Dar fondurile necesare acestor despagubiri si achizitii, puse la dispozitie de UE, au fost blocate la Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

Legea Ariilor Protejate (462/2001) prevedea, după modelul tuturor tarilor europene, cu exceptia Olandei, dar si dupa cel consacrat al SUA, asumarea de catre stat a administrarii Ariilor naturale protejate prin constituirea unui organism central, subordonat Ministerului Mediului (în SUA, Ministerului de Interne), beneficiind de personal specializat si buget propriu.

Din cauza lipsei de resurse umane si materiale, Ministerul Mediului si-a declinat raspunderea,incredinţand administrarea celor mai importante 22 de parcuri nationale si naturale Regiei Nationale a Padurilor (RNP), prin directiile silvice. RNP, prin Serviciul de Arii Protejate, a cheltuit aproximativ 3,4 milioane de euro anual, suma care a acoperit cu greu cheltuielile operationale ale parcurilor. Totusi, s-au facut importante progrese: multe administratii de parcuri au fost dotate cu sedii, masini de teren, personal deseori pasionat si dedicat conservarii. Dar subordonarea acestora Directiilor silvice, care au ca obiect de activitate exploatarea lemnului şi vanatoarea, a creat un serios conflict de interese care a avut efecte negative asupra conservarii patrimoniului natural. Recent, administratiile parcurilor au obtinut personalitate juridica, devenind unitati subordonate direct RNP, ceea ce le deschide poarta spre atragerea directa de fonduri din proiecte, insa administratiile au personal insuficient si foarte multe activitati curente desfasurate de administratii nu sunt eligibile in proiecte si nici finantate din alta parte. Recent, RNP a redus posturile de rangeri de la parcurile din subordine cu 15%, in conditiile in care toate parcurile au deficit de personal instruit si exista parcuri unde unui ranger ii revine si o suprafata de 10.000 ha. Bugetele alocate anual parcurilor de catre RNP asigura banii doar pentru cheltuielile salariale (salariile fiind foarte mici) si administrative curente. Desi parcurile au in momentul de fata personalitate juridica, deoarece acestea sunt subordoante conducerii centrale a RNP, nu se pot dispune decat acele masuri agreate la nivelul RNP, respectiv Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. Proiectele depuse de catre administratiile parcurilor in cadrul Programului Operational Sectorial Mediu si aprobate inca de la inceputul anului 2009, nu pot fi puse in practica din cauza intarzierii semnarii contractelor de catre Ministerul Mediului.

Pentru remedierea situatiei a fost prevazuta prin OUG 57/ 2007 constituirea unei Agentii Nationale pentru Arii Protejate (ANAP), subordonata Ministerului Mediului, cu alocare bugetara si personal propriu, fapt care ar fi presupus asumarea efectiva de catre stat a administrarii parcurilor.

In viziunea Serviciului Arii Protejate din RNP, aceasta structura urma sa finanteze din bugetul Ministerului Mediului, pe baza de contract cu Administratiile Parcurilor, acestea avand personalitate juridica.

ANAP ar fi administrat numai acele arii protejate care nu au inca un alt administrator sau custode, urmand ca pe parcurs, unde este cazul, sa preia si administrarea altor parcuri aflate in administrarea RNP. Aceasta formula ar fi adus o considerabila imbunatatire a sistemului de protectie a Ariilor Naturale Protejate.

Printr-o Hotarare de Guvern din octombrie 2008, ANAP a fost constituita, dar sub semnul compromisului. Ea nu mai dispune decat de un personal de 50 de persoane, avand mai mult un rol de coordonare metodologica a administratorilor de arii protejate. ANAP ar urma să preia coordonarea ANP de la Ministerul Mediului, pe baza de contract, si sa subcontracteze la randul sau cu administratiile parcurilor activitatile cuprinse in planurile de management, dar nu sa plateasca si salariile personalului, care ar ramane in subordinea RNP. Rezultatul este acelasi, statul neasumandu-si efectiv administrarea patrimoniului natural. Mai mult, sediul agentiei este la Brasov, nu in Capitala, unde se afla principalele institutii ale statului. Intre timp, ANAP este una dintre agentiile ce urmeaza a fi desfiintate printr-o lege din cele pentru care Guvernul isi va asuma raspunderea, ceea ce nu numai ca este impotriva protejarii patrimoniului natural national, dar creeaza si un vid legislativ:
– nu mai are cine sa aprobe planurile de management ale parcurilor cu administrator si rezervatiilor naturale aflate in custodie, unele dintre acestea fiind trimise la aprobare de 3 ani;
– nu mai are cine sa prelungeasca conventiile de custodie ale rezervatiilor naturale;

Astfel ne aflam in situatia in care planurile de management sunt doar pe hartie, fara aplicabilitate practica, in loc sa creasca numarul ariilor naturale protejate cu administratii/custozi, acesta scade, iar proiecte si resurse sunt pierdute.

In plus, prin desfiintarea ANAP raman fară resurse, administratii si planuri de management siturile Natura 2000, desi la 1 septembrie a expirat termenul pana la care Romania trebuia sa-si indeplineasca obligatiile in aceasta privinta, urmand, probabil, sa se declanseze procedura de enfrigement din partea UE.

Cu putin inaintea alegerilor din 2008 si imediat dupa acestea, au fost emise legi (Ordonanta de Urgenta 164/2008 si Ordonanta de urgenta 154/2008) care contin prevederi contrare intereselor conservarii patrimoniului natural. Ca efect al acestora, rolul administratorilor de arii protejate in prevenirea si reducerea activitatilor umane cu impact negativ asupra acestora se diminueaza considerabil.

Suprimarea obligativitatii avizelor din partea consiliilor stiintifice ale parcurilor si din partea Academiei Romane lasa parcurile nationale, naturale si siturile Natura 2000 la cheremul unor decizii luate pe plan local doar pe baza unui acord de mediu si a unei evaluari adecvate a impactului.

In acest mod, apreciem ca o serie de proiecte privind constructii, partii de ski, vile si statiuni, cariere, etc, respinse pana in prezent din cauza impactului semnificativ pe care l-ar fi produs, devin posibile.

Modul pripit si netransparent prin care aceste masuri au fost adoptate indreptateste temerea ca ele servesc unor interese conjuncturale si nu unei reale conservari a patrimoniului. Ordinul Ministrului Mediului nr. 533/ 9.12.2008 anuleaza contractul de custodie pentru arii protejate.

Prin OUG 19/ 2005 se constituise un sistem de custodie si pentru ariile protejate mai mici, care nu aveau administratie proprie. Custodia acestora a fost asumata de voluntari, persoane fizice sau juridice, care au trecut printr-o procedura severa de selectie in vederea incredintarii custodiilor respective. Cei mai multi si-au onorat misiunea, reusind sa creeze o infrastructura de protectie prin voluntariat, proiecte cu finantare externa, donatii, sponsorizări. Aceasta masura de anulare a fost luata complet netransparent si are ca efect descurajarea unui corp de voluntari pasionati ai conservarii.

Lipsa de transparenta in elaborarea acestor norme recente se remarca prin faptul ca specialistii din Directia pentru Protecţia naturii, Biodiversitate si Biosecuritate din Ministerul Mediului nu au fost consultati de aceasta data, desi menirea lor este de a elabora acte normative pentru protectia naturii si au contribuit la redactarea unor documente similare.

Legislatia in domeniu este inca departe de a fi clara si acoperitoare, existand multe lipsuri si mai ales neconcordante cu alte acte normative din domeniu sau din domeniile conexe.

In consecinta, patrimoniul natural national este intr-o stare din ce in ce mai proasta, data fiind neasumarea responsabilitatii administrarii acestuia de catre autoritatile statului, care doar se lauda cu valorile naturale ale tarii, fara a face mai nimic pentru a le conserva, promova si folosi in mod durabil.

In concluzie, semnalam urmatoarele lipsuri:
– de resurse financiare si umane necesare administrarii ariilor naturale protejate, ale caror administratii la ora actuala subzista
– cadru institutional (ANAP);
– legislatie completa, coerenta si armonizata cu cea din celelalte domenii;
– planurilor de management si mai ales a legiferarii acestora si resurse pentru punerea acestora in practica

Dacă nu vor fi luate masuri urgente, consecintele pot fi deosebit de grave, ducand la pierderi.

ireparabile in ceea ce priveste valorile naturale ale Romaniei, la masuri ale Uniunii Europene si la degradarea imaginii tarii.

Sursa: http://patr.presidency.ro/upload/Raport%20Patrimoniu%2021%20septembrie%202009.pdf