Educația Outdoor, interactivă, non-formală

1) OBIECTIVELE generale ale educaţiei outdoor sunt:
a) Dezvoltarea abilităţilor socio – personale: îmbunătăţirea spiritului de echipă, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea competenţelor de conducere etc.
b) Dezvoltarea abilităţilor (de management): organizare, coordonare, evaluare, atât a celor care o aplică, cât şi elevilor
c) (re)conectarea cu si in cadru natural (deci continuarea educației fără cadrul izolat al claselor)
d) blended learning + complementaritate a educatiei formale

2) Direcții > Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că răspunde la nevoile de bază ale individului, cât şi celor care îl particularizează în grupul din care face parte:
2a) Nevoia de a fi respectat – derularea de diferite activități în aer liber încurajează copilul să se simtă în largul său, astfel el va fi mult mai deschis, va comunica, își va exprima propriile opinii, se va simți băgat în seamă și va simți ca deciziile sale contează pentru ceilalți; elevii pot fi consultați cu privire la diferite jocuri sau activități
2b) Nevoia de a fi responsabil – activităţile outdoor permit copilului oportunitatea de a primi diferite sarcini, responsabilităţi pentru atingerea scopului propus ( spre exemplu dacă se optează pentru o activitate de ecologizare, un copil poate primi sarcina de a curăţa pomii, un altul sarcina de a uda florile, important este însă, ca prin comunicarea cu copilul, profesorul să-i transmită acestuia sentimentul că prin ceea ce întreprinde el, mediul va fii mai curat, astfel el va conştientiza că are o responsabilitate faţă deprotejarea mediului
2c) Nevoia de a fi activ – implicarea în diferite activități sportive, jocuri, plimbări tematice, aduce numeroase beneficii dezvoltării fizice, psihice ale copilului. Jocul fiind activitatea fundamentală a copilului este important ca toţi copiii să fie stimulaţi în mod constant să se joace, să alerge, să participe la diferite activităţi în mod activ.
2d) Nevoia de a fi inclus social – poate cea mai importantă caracteristică a educaţiei outdoor este aceea că este o modalitate de succes de a depăşi unele dificultăţi alecopilului ( psihice, fizice, sociale, emoționale sau economice ), astfel încât acesta să fie inclus social, să simtă că aparţine unei comunităţi; se consideră ca mediul din interiorul grupei este mai degrabă unul competitiv, în timp ce cel din afara clasei este unul suportiv, care permite copiilor să se exprime, să relaționeze cu ceilalți, să colaboreze
2e) Nevoia de a se simţi în siguranță – interiorul clasei este mult mai sigur pentru copii, în timp ce mediul exterior implică diferite riscuri şi situaţii neprevăzute care pot avea efect negativ. Educatorul trebuie să identifice posibilele riscuri care pot să apară şi să conceapă un plan de management al riscului, întrucât este un aspect deosebit de important care i-a făcut pe unii specialişti în domeniu să nege utilitatea utilizării educației outdoor

3) Caracteristici ale educaţiei outdoor (câteva elemente):
3a) Educaţia outdoor oferă posibilitatea contactului direct cu natura – protecţia mediului reprezintă un subiect de interes mondial, urbanizarea masivă a produs un efect nociv asupra mediului şi prin faptul că oamenii nu conştientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice le au asupra mediului iar educaţia outdoor poate fi privită ca o modalitate extrem de benefică pentru schimbarea atitudinilor şi comportamentelor faţă de mediu;
3b) Educaţia outdoor reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare – un mediu relaxant, liber, fără constrângerile pe care le impun „cei patru pereţi ai unei săli de clasăˮ poate oferi copiilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional şi de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între copii, bazată pe sprijin reciproc;
3c) Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al copiilor care întâmpină dificultăţi-astfel educaţia outdoor oferă un climat diferit de învăţare ce permite copiilor care în mod uzual întâmpină dificultăţi de învăţare şi au un nivel scăzut de performanţă şcolară, să devină motivaţi;
3d) Educaţia outdoor duce la dezvoltarea personală atât a celor care o aplică dar si a copiilor;
3e) Educaţia outdoor contribuie la dezvoltarea spiritului de echipă – conexiunea între copii-copii, copii – educator duce la creşterea gradului de participare activă;
3f) Educaţia outdoor oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale şi mentale care asigură bunăstarea societăţii.

Caracteristici:
a) metodele folosite sunt axate pe participarea activă
b) metoda este un mijloc prin care sunt îndeplinite obiectivele unei activităţi – jocul este o metodă des folosită.

1. Educaţia nonformală nu se traduce ca o activitate lipsită de un efect formativ, ci trebuie înţeleasă ca o realitate educaţională mai puţin formalizată.
   Conceptul de educaţie nonformală este asociat conceptului de “învăţare pe tot parcursul vieţii” (lifelong learning).

Evaluarea în cadrul educaţiei nonformale este realizată de cel care învață, iar abordarea multi-disciplinară a procesului de învăţare, ajută oamenii să înţeleagă şi să aprecieze mediului şi legătura lor cu acesta. Pregăteşte elevii pentru un viitor durabil, analizează problemele pe termen lung.

4) Educația prin jocuri de colaborare urmărește:
1) Creșterea încrederii în forțele proprii
2) Creșterea gradului de într-ajutorare din cadrul grupului
3) Creșterea nivelului de sprinteneală și coordonare neuro-musculară
4) Creșterea satisfacției pentru propriul corp și a bucuriei de a fi împreună cu ceilalți
5) Creșterea familiarizării cu mediul natural

Ce virtuți lipsesc tinerilor de azi după ce au fost ,,educați” de părinți și școală?
Se poate observa: lipsa încrederii în forțele proprii, a respectului față de sine, a spiritului de inițiativă și implicare, a responsabilității personale și pentru soarta comunității, a capacității de rezolvare în grup a problemelor comune, a toleranței, a priceperii de a comunica eficient, a într-ajutorării, a capacității de a conduce eficient un grup.

> Educația adecvată viitorului ar trebui să producă un individ dotat cu patru trăsături de caracter: vitalitate, curaj, raționalitate și inteligență.
Comportarea morală, responsabilă, cetățenească, este rațională și eficientă însă deprinderea ei necesită o școlarizare adecvată, nu vine de la sine.

Principiile de bază ale educației cu jocuri de colaborare sunt:
1) Capacitatea individului de a lucra în echipă este o îndemânare utilă în viața, care îi aduce mari avantaje. Ea se învață și se exersează.
2) Orice grup are capacitatea de a lucra eficient împreună, ca o echipă pentru atingerea unui scop comun.
3) Punerea individului sau a grupului în situații stresante și confruntarea cu provocări, poate mari încrederea în sine.
4) După ce învață și exersează cooperarea, încrederea interpersonală și rezolvarea problemelor, un grup devine mai capabil să îndeplinească sarcini comune și să facă față provocărilor de orice fel.
5) Fiecare joc impune jucătorilor să lucreze împreună ca să îndeplinească tema. Pentru a reuși, grupa va fi silită să folosească diverse mijloace și îndemânări: comunicare, colaborare, soluționarea problemelor, încrederea în colegi.

Jocurile de colaborare sunt variate: de introducere / de încălzire / de destindere / de creativitate / de cooperare și comunicare / de încredere / de încheierea lecției

Creșterea încrederii în sine
Unul din factorii de bază ai succesului este încrederea în sine. Această însușire depinde considerabil de felul în care ceilalți ne apreciază și reacționează la eforturile noastre.
Încrederea în sine crește direct proporțional cu capacitatea de a stăpâni problemele corporale. Cu ajutorul încrederii în sine, individul poate depăși insuccesul, el va avea curajul de a încerca din nou, ceea ce îl va duce la reușită.
Noile tipuri de activități asigură creșterea încrederii în sine atât pentru indivizi, cât și pentru grup. Pe măsură ce în mintea individului se dezvoltă ideea că el aparține unei echipe de succes, va lua parte din ce in ce mai activ la activitatea grupului, renunțând la rolul de observator pasiv.
Formarea spiritului de echipă produce succes fără a crea și perdanți, așa cum se întâmplă în cazul educației competiționale. Pentru a comunica eficient avem nevoie de ,,canale” de comunicare: cuvinte, tonul vocii, expresia feței și expresia corpului

Acceptarea riscurilor
Deciziile bune, duc la creșterea încrederii individuale și colective, și o dată cu aceasta la acceptarea unor riscuri. Deseori copiii sunt împiedicați să ia decizii, pentru ei decid părinții. Aceasta este încercarea de a proteja copiii de greșeli. Însă viața impune luarea hotărârilor de către fiecare, indiferent de vârstă.
Învățarea de a lua decizii bune se face numai practicând și greșind adeseori. Din punct de vedere educativ, punând elevul într-o situație potrivită, greșeala poate deveni calea spre succes.
Conducătorul acestor jocuri trebuie să aibă o intenție, un scop, un crez, o misiune.
Sarcinile conducătorului de joc sunt: conducerea activității / planificarea activității / pregătirea grupului / explicarea regulilor jocului / supravegherea desfășurării activițății / păstrarea disciplinei / discutarea finală a experienței / entuziasmarea și motivarea grupului