In jurul lacului Snagov, conform legislatiei a existat (dintotdeauna) si exista (ca si in UE) o “zona de protectie” care are un regim aparte si impune o suita de restrictii.
De exemplu pentru constructii – sunt necesare mai multe avize si cel mult pot fi constructii provizarii.
Si sunt interzise activitati precum: modificarea zonei de mal (introducere de pamant, destufizare, betonarea, etc).

“Lacul Snagov” desi are izvoare proprii (suplimentar fata de acumularea apelor pluviale) este (intr-o anumita masura) si un “rau lent” (deci o apa curgatoare) caci poate fi alimentat (variabil) din Ialomita. Surplusul de apa (fata de nivelul stabilit la barajul din Silistea Snagovului) este deversat printr-un canal de circa 8 km, in Ialomita.

Astfel ca din punct de vedere administrativ, in prezent lacul este administrat de:
1) pamantul de sub lac – de cele 3 primarii riverane: Ciolpani, Snagov, Gruiu [cu interesul de a incuraja cresterea suprafetelor de teren prin “tolerarea” activitatilor de punere a pamanturilor de la escavatiile fundatiilor constructiilor riverane – chiar in lac, peste stufaris]
2) apa din lac – de catre Apele Romane [cu sarcina de amenajare hidro a cursurilor de apa, perspectiva din care stuful / vegetatia / orice “obstacole” in curgerea apei – trebuiesc eliminate]
3) biodiversitatea (din perspectiva conservarii / sustenabilitatii) – de catre custodele ANPLS (reprezentata prin Snagov Tur SRL) [cu misiune/sarcina de conservare a biodiversitatii]
4) pestii, vietatile, diferite resurse naturale (din perspectiva exploatarii economice) – de catre ANPA [cu interesul de obtinere de profituri – in lipsa resitrictiilor]
5) navigatia pe lacul Snagov – de catre Capitania Lacului Snagov (ANR) [cu sarcina de a asigura siguranta navigatiei, corelat cu restrictiile celorlalte institutii]
Entitati intre care in prezent (2012) nu exista o comunicare si colaborare eficace si eficienta.

Cert este ca in prezent, pentru maximizarea profiturilor a proprietarilor, se favorizeaza o interpretare simplificata a restrictiilor unor institutii, care coroborate cu acumularea unor derogari (precedente de neaplicare / nerespectare a legislatiilor) a creat un cadru in care presiunea factorilor antropici (si amenintarea acestora) este foarte mare. Astfel ca patrimoniul natural este distrus (legislatiile in vigoare sunt interpretate in moduri distructive, nesustenabile).

Extras din Legea Apelor nr. 107/1996 care precizeaza zona de protectie in jurul lacurilor naturale.
a) Latimea zonei de protectie in lungul cursurilor de apa:

b) Latimea zonei de protectie in jurul lacurilor naturale:
– indiferent de suprafata, 5 m la care se adauga zona de protectie stabilita in conformitate cu art. 5.

Articolul 5 prevede urmatoarele:
1) La nivelul fiecarui bazin hidrografic se va stabili un registru al zonelor protejate, care va include corpurile de apa folosite pentru prelevare in scopul potabilizarii, precum si celelate zone protejate cuprinse in Anexa 1.
2) Registrul zonelor protejate va fi realizat si reactualizat prin grija Administratiei Nationale “Apele Romane”

Concluzie: Daca s-ar aplica doar restrictiile prevazute de legislatia Apelor Romane, am avea cel putin o zona de protectie de 20m de la malul lacului (pe uscat). Fata de care se adauga restrictiile urbanistice prevazute prin PUG, PUZ.
Iar functie de biodiversitatea existenta (habitate, specii etc) – se aplica si restrictii prevazute prin legislatia de mediu (generica) completata cu restrictiile ce tin de specificul local (prevazute in Planul de Management si Regulamentul ANPLS).