198x = Anatolie Paniș – Scriitor

Anatolie Paniș: scriitor român și locuitor al Snagovului din 1966, originar din Basarabia (refugiat), fost deținut politic, silvicultor și neobosit luptător pentru corectitudine și dreptate.

A inițiat, editat, sponsorizat şi scris publicația ”Snagov” (1996 – 2000) – circa 400 pagini din circa 65 de numere (vezi colecția digitizată de Fundaţia Snagov:
1) Biblioteca (+digitală) a Fundatiei Snagov
2) Facebook > Fundatia Snagov > Foto-Albume: 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008

Dintre cele circa 20 de cărţi / titluri, în circa 5 se referă indirect iar în 2 se referă direct la Snagov.

Deși i-a plăcut Snagovul şi a avut multe inițiative meritorii, localnicii nu l-au apreciat datorita unei lungi serii de diferențe (…) – (căci ceea ce nu înţelegi, te sperie!). Prin 1998 când şi-a studiat dosarul de la Securitate, a constatat că era turnat periodic de majoritatea vecinilor (X+Z) şi cunoscuților apropiaţi (P-Q-R). Aceasta l-a dezamăgit foarte mult.

A contribuit la demersurile pentru:
1) recuperarea (pt. localnici) a terenurilor de la Ferma Vlăsiei
2) recuperarea pădurii “Fundul Sacului” (caz reluat de Rise Proiect in 2016)
n) de fapt (poate) zeci de subiecte (prin care se făceau deservicii comunității locale sau pur si simplu erau ilegalități)

Volume Tipărite:
  1. Răpirea din adâncuri – 1970 – nuvele
  2. Japonezii, Eu și Ihuc Mihuc – 1980 – nuvele
  3. Două treimi din viață – 1980 – roman
  4. Hoții de pădure – roman – 1982 (Cartea românească)
  5. Iubita de la Gura Teghii – 1983 – nuvele 
  6. Ceasul – roman – 1984
  7. Domnișoara – roman – 1990
  8. Pisici pentru export – nuvele – 1991 (Premiul Editurii Porto Franco)
  9. Dincolo de Lisabona – roman – 1992
10. Ultimul tren spre România – 1997 – (romanul Basarabiei)
11. Bătrânii nu mai sunt utili – 1998 – roman
12. Destrămarea – română  – 2001 [reciprocă la “Desfășurarea” – Marin Preda]
13. Cine a furat o minge? – 2002 – (roman pentru copii) 
14. Lagărul e viața noastră – 2002
15. Cum se adună banii – 2003 – nuvele
16. Să îngropăm trecutul – roman – 2004 (în amintirea demolaților  din zona Snagovului)
17. Sfârșitul lunii – Snagov, 2005

Numeroase contribuții de-a lungul multor ani la “Almanahul Pădurii“.

Prin: Editura Snagov a avut principalul rol în apariția şi fiecare număr a publicației “SNAGOV – Periodic de răspândire ilfoveană” in perioada 1996-2006 (65 numere – circa ). Puteți consulta această publicație (circa 1400 de pagini ceva mai mari decât A3, scanate și ajustate grafic de Fundatia Snagov, la acest link)

Ultimul tren spre Romania Snagov - Anatolie Panis, 1996
Anatolie PANIS, scritor și jurnalist local - Snagov
Destramarea - Anatolie Panis, 2001

Recenzii > Ultimul tren spre Romania (2006)
* Fundatia Snagov a promovat cartea pe diverse canale astfel incat in ?2012 s-au gasit sponsori care sa mai tipareasca un tiraj de circa 3000 exemplare, care au fost oferite gratuit in Chisinau cu ocazia unui eveniment public.

Recenzia din Romania Libera din 29.06.2006:
Bine cunoscutul prozator Anatolie Panis scoate in acest an, la editura Snagov, editura proprie, romanul “Ultimul tren spre Romania”, subintitulat “romanul Basarabiei”. Autorul, dupa cum se stie, este de origine basarabeana, a suferit mult, si-a pastrat nestirbita credinta in Dumnezeu si in natiune, de aici rezultand anticomunismul si antislavofilismul sau constant. Sub pretextul reconstituirii istorice, intr-un roman fictional, a blestematului an 1940, anul prabusirii granitelor, dar si al momentelor anterioare care au jalonat drumul Basarabiei spre Unirea din 1918, autorul face de fapt o pledoarie pentru reintregirea tarii, acel “ultim tren” la care se refera titlul. Ca sa ne construim cel mai bun viitor, trebuie sa ne cunoastem cat mai bine trecutul. Talentul literar si maiestria artistica sunt exact cat este necesar, ele sunt puse in slujba unui scop mai inalt, iar sinceritatea si buna-credinta a acestuia nu pot fi contestate. Cartea e oarecum incununarea unui efort de-o viata, iar autorul isi exprima clar, la finalul cuvantului inainte, ceea ce crede: “Separarea si declararea ca stat independent a Basarabiei, mai ales fata de Romania, reprezinta una dintre marile prostii ale sfarsitului de secol XX. A permanentiza o astfel de stare si-n secolul XXI este o si mai mare prostie”.

Recenzie – Ana Maria Petritan:
Din dorinta de a-mi mai diversifica un pic lecturile, am ales o carte a carui titlu deja ii da de gol subiectul si metoda de abordare. O carte strabatuta de melancolia pierderii, de inutila varsare de sange a unui razboi fara temei, nu putea fi scrisa decat in limbajul patetic adoptat de Panis.
Cartea se concetreaza asupra tensionatului moment din vara anului 1940, cand printr-un ultimatum, rusii au cerut evacuarea Basarabiei in 48 de ore. Timpul, si asa scurt, a fost injumatatit de atacurile armatei ruse asupra convoaielor de basarabeni. Fuga spre Romania a devenit o cursa sangeroasa, dezumanizanta, cu mult prea putine sanse de reusita. Cartea se concentreaza asupra ultimului tren ce trece granita, tren dupa care este lasata sa cada bariera ce va transforma Prutul in granita.
Folosind impactul si puterea emotionala data de cazurile particulare, Panis urmareste destinul unei familii, alegoric despartita si ea, ca si tara, de noua granita. Pierderea uneia dintre fetitele surdo-mute, dincolo de granita, si fuga disperata si sinucigasa a tatalui dupa ea reprezinta punctul de pornire dupa care este construit intreg romanul. Atitudinea autorului fata de rusi este evidenta pe tot parcursul romanului, antipatia fiind atent construita inca de la momentul nuntii celor 1000 de perechi basarabene.
Probabil ca in majoritatea romanelor istorice care se concentreaza pe un eveniment, personajele sunt neglijate si slab conturate. Alternanta dintre trecut si prezent, intre politic si sentimental, se face cu o rapiditate ridicata care nu permite o constructie temeinica a caracterelor. De asemenea, incercarea de a construi suspansul esueaza prin amanarea prea indelungata a momentului dezvaluirii identitatii unuia dintre personajele centrale.
Recomand ca aceasta carte sa fie totusi privita ca o poveste. Din doua motive. In primul rand pentru ca este, pana la urma, o istorisire a unui moment dramatic din istoria noastra. Si trebuie privita ca o poveste, ca apoi sa nu se riste sa degenereze in judecati sau atitudini nationaliste extremiste. In al doilea rand, pentru ca si este scrisa la nivel de poveste.

 

Date comemorative: 1997, 01.02.1932, 01.02.2007
Mai multe detalii (re: Panait Instrati – la Snagov):  în Colecțiile Muzeale Snagov – colecția: Personalități bune și “nebune
De făcut (voluntari / elevi / masteranzi etc.):
1) o referențiere a cărtiilor (detalii relevante despre Snagov / pagină / ediție)
1) o referențiere a articolelor (10 ani) din
nr. / pagină / denumire articol / cuvinte cheie / eventuale scanări a top 50 de articole relevante)

Copyright – Fundatia Snagov: Prezentul material este inclus în Colectiile Muzeale Snagov și în Monografia Snagovului.

Referințe: 
1) bibliografia acumulata la sediul Fundatia Snagov

Open chat
Concret: CUM putem - ajuta?