Recenzii > Ultimul tren spre Romania (2006)
* Fundatia Snagov a promovat cartea pe diverse canale astfel incat in ?2012 s-au gasit sponsori care sa mai tipareasca un tiraj de circa 3000 exemplare, care au fost oferite gratuit in Chisinau cu ocazia unui eveniment public.

Recenzia din Romania Libera din 29.06.2006:
Bine cunoscutul prozator Anatolie Panis scoate in acest an, la editura Snagov, editura proprie, romanul “Ultimul tren spre Romania”, subintitulat “romanul Basarabiei”. Autorul, dupa cum se stie, este de origine basarabeana, a suferit mult, si-a pastrat nestirbita credinta in Dumnezeu si in natiune, de aici rezultand anticomunismul si antislavofilismul sau constant. Sub pretextul reconstituirii istorice, intr-un roman fictional, a blestematului an 1940, anul prabusirii granitelor, dar si al momentelor anterioare care au jalonat drumul Basarabiei spre Unirea din 1918, autorul face de fapt o pledoarie pentru reintregirea tarii, acel “ultim tren” la care se refera titlul. Ca sa ne construim cel mai bun viitor, trebuie sa ne cunoastem cat mai bine trecutul. Talentul literar si maiestria artistica sunt exact cat este necesar, ele sunt puse in slujba unui scop mai inalt, iar sinceritatea si buna-credinta a acestuia nu pot fi contestate. Cartea e oarecum incununarea unui efort de-o viata, iar autorul isi exprima clar, la finalul cuvantului inainte, ceea ce crede: “Separarea si declararea ca stat independent a Basarabiei, mai ales fata de Romania, reprezinta una dintre marile prostii ale sfarsitului de secol XX. A permanentiza o astfel de stare si-n secolul XXI este o si mai mare prostie”.

Recenzie – Ana Maria Petritan:
Din dorinta de a-mi mai diversifica un pic lecturile, am ales o carte a carui titlu deja ii da de gol subiectul si metoda de abordare. O carte strabatuta de melancolia pierderii, de inutila varsare de sange a unui razboi fara temei, nu putea fi scrisa decat in limbajul patetic adoptat de Panis.
Cartea se concetreaza asupra tensionatului moment din vara anului 1940, cand printr-un ultimatum, rusii au cerut evacuarea Basarabiei in 48 de ore. Timpul, si asa scurt, a fost injumatatit de atacurile armatei ruse asupra convoaielor de basarabeni. Fuga spre Romania a devenit o cursa sangeroasa, dezumanizanta, cu mult prea putine sanse de reusita. Cartea se concentreaza asupra ultimului tren ce trece granita, tren dupa care este lasata sa cada bariera ce va transforma Prutul in granita.
Folosind impactul si puterea emotionala data de cazurile particulare, Panis urmareste destinul unei familii, alegoric despartita si ea, ca si tara, de noua granita. Pierderea uneia dintre fetitele surdo-mute, dincolo de granita, si fuga disperata si sinucigasa a tatalui dupa ea reprezinta punctul de pornire dupa care este construit intreg romanul. Atitudinea autorului fata de rusi este evidenta pe tot parcursul romanului, antipatia fiind atent construita inca de la momentul nuntii celor 1000 de perechi basarabene.
Probabil ca in majoritatea romanelor istorice care se concentreaza pe un eveniment, personajele sunt neglijate si slab conturate. Alternanta dintre trecut si prezent, intre politic si sentimental, se face cu o rapiditate ridicata care nu permite o constructie temeinica a caracterelor. De asemenea, incercarea de a construi suspansul esueaza prin amanarea prea indelungata a momentului dezvaluirii identitatii unuia dintre personajele centrale.
Recomand ca aceasta carte sa fie totusi privita ca o poveste. Din doua motive. In primul rand pentru ca este, pana la urma, o istorisire a unui moment dramatic din istoria noastra. Si trebuie privita ca o poveste, ca apoi sa nu se riste sa degenereze in judecati sau atitudini nationaliste extremiste. In al doilea rand, pentru ca si este scrisa la nivel de poveste.