Grigore Antipa – Snagov
(prezentare inclusă în Colecția “Personalități bune și nebune” [C03]- din cadrul Colecțiile Muzeale Snagov

.. fragmente din prezentarea expusa la sediul Fundatiei Snagov ..

[preluat din ? / pag]
+++

Eleşteele mari

Pentru a da o idee despre pescăria şi pescuitul din aceste eleştee, vom alege ca tip elesteul mare zis << Balta Snagov>> din judeţul Ilfov. Dacă în exemplul de mai sus am văzut un tip de pescăria cea mai simplă posibilă şi un pescuit foarte puţin interesant, aici vom vedea o veche gospodărie românesă, care formează transiţia dintre eleştee şi lacuri şi un pescuit făcut de pescari de meserie, cu insrumente speciale pentru diferitele categorii de peşti, având forme interesante, unele moştenite din moşi- strămoşi, iar altele aduse dela bălţile Dunărei încă din vechime şi localizate aici. Snagovul este una din apele cele mai mari din interiorul ţerii, care are o suprafaţă relativ foarte mare şi o adâncime considerabilă, aşa că prin aceasta el se aseamănă în totul unui lac, din care cauză i se şi zice lacul <<Snagov>>.

Prin modul său de alimentare şi prin iezătura sa, el este fără îndoială un eleşteu, totuş, din cauza suprafaţei sale mari şi mai cu seamă a adâncimii, cât şi din cauza legăturii ce o are cu râul Ialomiţa la apele mari, exploatarea sa nu se poate face ca la eleştee, ci ca lacurile mari şi adânci sau ca la bălţi. În adevăr, ceeace caracterizează un eleşteu, din punctul de vedere al pescăriei, este că apa sa poate fi scursă oricând din peştele se prinde astfel cu uşurinţă. Aici la Snagov însă, nivelul nu se poate scădea niciodată şi apa fiind adâncă, peştele îşi are ascunzătorile sale, aşa că pescuitul e cu mult mai greu şi mai costisitor. De asemenea într’un eleşteu propietarul îşi poate pune orice specii de peşte îi place şi astfel îşi poate regulă felul producţiei după plac şi rentabilitate; în Snagov însă,- ca în toate lacurile şi bălţile naturale- omul nu-şi poate alege ca să cultive specii de peşti cari îi convin, ci trebue să se mulţumească cu cele ce trăesc şi au trăit întodeauna acolo. Măsurile dar, cari se pot lua pentru sporirea producţiei în asemenea ape, sunt cu mult mai grele şi mai puţin eficace, iar o cultură intensivă, ca în eleştee, este aici imposibiă. Ceeace se poate însă face, este să se intoducă o exploatare raţională, bazată pe cruţarea puilor şi a speciilor de valoare şi pe sprijinirea lor în lupta pentru existenţă în contra peştilor răpitori şi peştilor de mică valoare, cari le fac concurenţă la hrană. În cazul numai când asemenea măsuri n’ar da rezultate destul de bune, s’ar mai putea încerca şi cu repopulări pe cale artificială pe unele specii de valoare, cum e, de ex., şalăul, sau cu aclimatrea unor specii nouă mai rentabile.

Cu mult mai interesant însă decât sistemul de exploatare este aici modul cum se face pescuitul. Aici, fiind un lac mare şi bogat în peşte, s’a dezvoltat, de mult timp încă, o clasă întreagă de pescari de meserie, cu tradiţiile şi obiceiurile lor de multe generaţii. Peştele prinzându-se aici cu greutate, din cauza apei adânci, ei au fost nevoiţi a iventa tot felul de instrumente nouă aduse dela Dunăre, la condiţiunile speciale ale acestor ape, pentu ca astfel să poată ademeni mai bine peştele şi să-l scoată din ascunzătorile sale, spre a-l prinde.

În Snagov trăesc următoarele specii de peşti, cu următoarele numiri populare locale: Crap, Ştiucă, Somn, Şalău (Lucioperca sandra), Biban, Ochiană (Scardinius erythrophthalmus), Bălos (Leuciscus rutilus), Ţârâitori (Alburnus lucidus), Ţârâitori corciomani cu bălos (Alburnus luciudus x Leuciscus rutilus), Ghelmez sau Moş (Alcerina cernua), Rinchiţă, zisă şi Pleavă sau Pleavă de neam (Leucaspios delineatus), Boarcă (Rhodeus amarus), Lin, Caracudă, Plătică şi Raci. Se mai zice aici Plevuşcă şi Sirmuliţă la tot peştele mic care se prinde în cantităţi foarte mari şi care se compune, mai cu seamă, din urmatoarele specii: Boarcă, Pleavă de neam, (Leucaspios) şi pui de balos (Leuciscus). Această plevuşcă este foarte apreciată de consumatori şi are aici o însemnătate relativ mai mare comercială decăt la alte pescării. Ea serveşte mult şi ca hrană peştilor răpitori. După cum vedem, aici avem o iehtiofaună cu totul diferită de aceea a unui eleşteu, asemănându-se aşa dar, şi prin aceasta, mai mult cu bălţile naturale şi lacurile litorale decât cu eleşteele propriu zise.

Această diferenţă faunistică se explică şi prin aceea că Snagovul, la ape mari, comunică cu râul Ialomiţa, de unde i-au venit speciile de peşti ca somnul şi şalăul. Din punctul de vedere comercial şi, mai cu seamă, al capriciilor consumatorului, se bucură, în Bucureşti, de un deosebit renume următoarele specii dela Snagov: şalăul, ţârâitorii, plătica (<< plătica de la Snagov>> ) şi racii, iar la vadul bălţii: plevuşca (<<borş de plevuşcă>>).

O însemnătate mare, pentru producţia şi venitul acestor bălţi, o au racii cari erau foarte numeroşi, însă, din nenorocire, în anii din urmă, au început şi aici să piară.

+++
2 instrumente de fier numite:
Ţiul-un fier în 4 muchii cu coada de lemn şi la capăt ascuţit numai dintr’o parte, ca o daltă – şi Ghniul care seamănă cu celalt, însă ca un topor pe amândouă părţile.
<<Igliţă>>, cu cu care se trec dela o copcă la alta frânghiile năvodului pe sub ghiaţă, se prinde cu o <<Cange>> de fier cu coadă de lemn, care seamănă cu Raşca dela Dunăre.

<< Luntrele>> sau <<Ciobancele>> dela eleşteele din Moldova au o formă triunghiulară şi se deosebesc la ele următoarele părţi: Chiscul (vârful), Fundul, Doagele (lăturile), C…… sau dinapoia luntrii şi Drugul sau prăjina. Cam în felul acesta se exploatează şi se pescuesc, după vechiul sistem, mai toate eleşteele mici din Moldova; numai la eleşteele dela Stiubeeni, unde s’a făcut piscicultură sistematică de crapi, amenajindu-se în mod special iazurile, se face o exploatare mai raţională.



0Shares