Opera literară (nuvele și romane)

Volumul de nuvele Geamul dinspre drum (1964) ca şi cele care i-au urmat, Amintiri simple (1966) şi Hora de duminică (1972), indicau un scriitor preocupat de universul uman circumscris mediului rural contemporan, atent nu atât la fapte, evenimente, cât mai ales la ecoul stârnit de acestea în structuri psihice aparent rudimentare.

Dacă în nuvele se dovedise interesat mai ales de detaliul psihologic, în cele dintâi romane, Singurătatea lucrurilor (1968) şi Dincolo de aproape (1971), autorul mizează doar pe spectaculosul faptelor narate, pe coincidenţele neverosimile.
Ambele romane sunt structurate în jurul câte unei obsesii ajunse blestem: dorinţa de înavuţire sau obstinaţia unei femei de a se împlini în plan erotic. Şi într-un caz şi în altul, personajele par simple marionete mânuite de autor, care leagă şi dezleagă destinele după capriciosul său impuls de moment.

În schimb, romanele ce s-au succedat la scurt timp, Partea din care bate vântul (1970) şi Al doilea motiv (1972), potenţează virtuţile narative evidenţiate în nuvele. Folosind ca pretext biografia unei familii (Manafu) sau a unui copil (Dumitru), scriitorul Constantin Georgescu întreprinde o analiză a realităţilor rurale româneşti de după cel de-al doilea război mon

dial – din câmpia bărăganului ialomiţean.

Reîntoarcerea învinsului (1980), ca şi Tren de noapte (1981) pun sub semnul întrebării capacitatea minimă a autorului de a construi. La nivel de pagină (sau chiar de pagini), există coerenţă, cursivitate; la nivel de întreg, totul apare însă dispersat, impresia de aglutinare rămânând pregnantă. În fond deghizate, şi aceste ultime două romane nu sunt altceva decât povestiri şi, la urma urmei, aşa pot să fie citite, chiar dacă autorul le-a subintitulat „romane”.

1976-1977 – editurile din Moscova și Leningrad au publicat în limba rusă cărțile: Geamul dinspre drum, Amintiri  simple, Taina pergamentului. A fost invitat și a participat la lansarea acestora (prin Uniunea Scriitorilor din România) 

199x Membru de Onoare a Comunei Snagov (?poza / titlu)

Constantin Georgescu (Costică – pentru prieteni) obișnuia să scrie între decembrie – martie iar între aprilie – noiembrie, să socializeze – interacționeze la Bucuresti dar in special la Snagov – cu scriitorii Uniunii Scriitorilor. Aducea culoare și voie bună prin mulțime de glume despre Ceaușești și „noutăți” de la Snagov. Întâlnirile erau la locurile uzuale din București ori la Snagov (liceul Snagov, vila UGSR, Muntenia – Snagov Club, acasă etc.).

2022 (19.Sep) este menționat în Luceafarul de dimineata (din în scrierea „Băiatul popii din Snagov (2)” (pag21) – scrisă de Corneliu IROD  (scriitor și poet ucrainean) (oare există și (1?)

Este menționat și în ??? :
1) (creează CT) Wikipedia (română)
2) aallzz ?Almanahul scriitorilor – Mircea Micu (de regăsit …)
1979 (menţionat şi în) Dictionar cronologic – Literatura română, I.C. Chițimia et co, 1979, Ed. știiințifică și enciclopedică, București pentru:
(p599) “Premiile revistei “Luceafarul”  – proză si (p608) romanul “Singurătea lucrurilor”
2a) Anuarul Scriitorilor din România?? din perioada (?1963-2000?)
3) de inclus în Lista de scriitori români > Prozatori șaizeciști (din Wikipedia)
4) de inclus în Scriitori romani (după data de naștere) [Baza de date creată de Uniunea Scriitorilor din România]
5) cărțile sale (obligatoriu, minim 10 exemplare –  încă disponibile la anticari) nu au fost trimise la cele 10 biblioteci principale din Romania (care nu le au, dupa cum rezulta din bazele de date – online)