Prezentul articol este un prim DRAFT 1.0 (prima scriere – rapida / ne-verificata).

>> Imi propun sa mai complez cu cel putin 8 din circa 12 poze relevante pe care le am, despre cele mai sus descrise. 

Lacul Snagov a avut mereu (pana prin 198x) mult peste. Și prin 18xx se (re)confirma (Aricescu, Odobescu, călugării și taxele locale) renumele Snagovului pentru comerțul cu pește de la București până la Buzău …
Sadoveanu, Istrati, Bratescu Voineti, prefecti si multi functionari – veneau in perioada interbelica la partide de pescuit pe lacul Snagov … (care avea o apa cristalina de se vedea uneori si la 5-6 metri adancime …)
Chiar si in perioada comunista (anii 196x-197x) – in hartile turistice se prezinta infrastructura asigurata de AGVPS cu locuri amenajate pentru pescuit de pe maluri. Iar AGVPS-ul avea si o cabana (constructie provizorie pe marginea lacului, in padure) cu un maxim de 20-30 de barci cu rame, in Coada Serpilor (unde in anii 199x – a preluat Omar Haissam)

IARNA, chiar si pana prin 2014, puteai vedea pe gheata, in zilele frumoase de weekend, concomitent, chiar si 120 de pescari, numai in zona centrala a lacului – privind de jur imprejur (deci fara a te deplasa).

Localnicii au propriile traditii de pescuit iarna, cand este gheata:
a) cu minciogurile, “albitura” (obleti, rosioare etc.) din inimile cosurilor “oretelor” facute in special in Coada Lintii (vezi Antipa si 2 interviuri locale: MT + X)
b) cu pestisori vii, prinsi in carlige mari si lasati pe fundul lacului, pe gheata fiind fixate bucati de trestie de circa 30-60cm, in pozitie verticala. Pentru a putea vedea “unde si cand trage”. In locuri stiute pentru salau (care asa se prinde cel mai bine si mult) si mai rar biban. Distractiv poate fi si prinderea ghelmezului (care numai iarna si la libelula ori viermus se prinde intr-o zona limitata din fata peninsulei Plajei Snagov
c) daca gheata este transparenta si faci copci in zona stufului (si nu e ger prea mare sa inghete repede apa in copca), cand revii si te misti cu mare grijsa sa nu sperii pestii – cu ostia poti prinde pestii mari pe care ii vezi prin gheata si apoi si prin ochiul copcii – cum stau pe fundul apei. Prinzi in special stiuca dar si bibani mari, uneori salai dar si crapi si platici care se misca si tot muta de ici colo – totusi incet si haotic;
d) cand gheata este acoperita cu zapada, dupa ce faci copci chiar in marginea stufului (si daca nu e ger prea mare- sa inghete repede la loc, apa), cand revii cu grija mare si nu faci zgomot, poti scoate repede minciogul mare si plasa deasa si scoate multa albitura
e) cel mai reprezentativ (intre 1918 – 198x) mod de pescuit pe lacul Snagov – iarna, este cel cu navodul “tras” pe sub gheata. Echipajul de pescari de la ICAB, pescuiau cel putin in decembrie si ianuarie in fiecare an, in cel putin 5 locuri “traditionale” pentru timp de iarna. Caci vizau anumite gropi ale lacului, unde se aduna pestii mari si multi (amestecati ca specii si marimi). Caci la temperatura mica – toti inceteaza sa mai manance si deci se tolereaza bine.
Procedura si spectacolul (la care asistau zeci de localnici) – merita o descriere aparte.
f) mai exista si braconieri care se folosesc de copci facute in fata stufului (aparent pentru pescuitul cu undita) – dar pe care le fac intr-un usor semicerc, apoi introduc sub gheata o prajina lunga de lemn plutitor. De aceasta leaga o sfoara si apoi trec din copca in copca, cat sa faca o lungime putin mai mare decat plasa cu ochiuri mari de 32 – 40 – chiar 60 mm si preferabil de tip “ava” adica cu 3 straturi, cea din mijloc avand ochiuri de 2-3 ori mai mari decat cele de pe laterala. Odata trasa sfoara intre gaurile extreme, la una din copci se introduce cu grija plasa (si sunt 2 tehnici) si apoi se intinde pe sub apa plasa. In final se camufleaza cat mai bine capetele din sfoara a plasei si mai ales se si ancoreaza solid. Caci pestii – chiar lenti, iarna, fiind multi (si sute de kg pe lungime de numai 25-30 m, pot trage foarte puternic si desface plasa / ava

2) TRESTIE: recoltarea tradițională, anuală

Snagovul are doua feluri de trestie.
In putine locuri creste trestia lunga si sanatoasa – ideala pentru undite, facutul sitelor pentru razboaiele de tesut, facutul suveicilor si a unei lungi liste de obiecte utile intr-o gospodarie. Ba chiar si un fluier cu piston (descoperit de Constantin Turmac prin 2009 – in fostul Turbati, la un batran, care stia cum se fac si spunea cum se jucau cu asa ceva, in copilaria lor de prin anii 193x-194x).
Cea mai multa trestie (aceeasi specie: Phragmites australis), la Snagov ca de altfel in tot jurul Bucurestiului si chiar si in Comana, este (in masura covarsitoare) de marime si grosime medie spre mica. Dar in lipsa de altceva, aceasta este cea “normala” si folosita de (cel putin) sute de ani la acoperirea caselor taranesti – probabil ca pe un areal de cel putin inca 60 km de jur-imprejurul Bucurestiului si Ploiestiului. Deci cu Snagovul – aflat la mijloc.  Si pentru ca lacul Snagov ingheata bine si a avut ceva locuitori dar si obiceiul si continuitatea in a vinde surplus de peste, iata ca “la caruta” si vanzare s-a stabilizat si vanzarea de carute de stuf (pe langa peste, gheata si ocazionale produse agricole). La intoarcere fiind aduse alte produse dar si ceva bani. 
Recoltarea stufului se face foarte usor: cu o razuitoare (preferabil cu “gura” metalica) care are 2 manere, pentru 2 persoane care imping amandoi odata si astfel “taie” stuful la nivelul ghetei. Exista si varianta lucrului individual cu scule mai mici, dar astfel, trestiile cad in directii diferite si devine greu sa le aduni in mici manunchiuri. Ar fi existat incercari si pentru a se trage cu calul (poate dupa ceva modele din Delta sau din alte tari). Stuful taiat se sorta in 2-4 calitati. Se lega cu snururi pregatite din vara-toamna din sovar si incarca in carute, apoi fiind stivuit cu grija prin curti, sub forma de “glugi” cu varful subitire in sus, cu grija sa nu traga ori intre apa (deci nicioadata la orizontala si direct pe pamant – decat pentru extrem de putin timp).

Lista utilizarii trestiei – este extrem de lunga. Si ar fi nevoie de memoria comunitatii locale pentru a o completa. Gardulete (cu rol de tarc si delimitari pentru pasari, zarzavat, flori si cu rol de decor / pentru leasa din peretii constructiilor / ca rulouri – pentru umbra in cursul verii urmatoare / la acoperisuri tuturor constructiilor dar si in tavanele false / ca izolatie termica in carute / la o multime de obiecte casnice … (probabil peste 15)
Resturile stufului “taiat” – era mereu incinerat. Probabil era un mix intre “teribilism” si “magia focului” si “teritorialitate”. Dar si benefic in unele locuri cu malul foarte lin, unde in primavara numai daca era curatat stuful, puteau localnicii sa intre cu picioarele goale in apa de 10-50 cm si sa prinda pestii care depun icrele. De prin 15.02 (prima fiind stiuca) pana prin 15-20.04 cand stuful nou iese la peste 10-15 cm din apa si nu mai poti vedea bine in apa mica.
Cert este ca totusi – nu se taia stuful pe mai mult de 30% din marginea lacului. Fata de prezent cand zone cu stuf au ramas de abia 30% insa zonele dintre maluri si banda stufului – a fost puternic distrusa de valurile salupelor cu motor si mai ales a sporturilor nautice motorizate. Ceea ce a distrus biodiversitate, in prezent ajungand la sub 5-10% din ce era acum 100 de ani

3) GHEAȚA: pentru ghețării + scorlele

Nota: cele 4 poze de mai sus nu sunt de la Snagov
Ghetării știute:

Pe malul drept si stang al lacului:
d1) la circa 5-7m de strada, in curtea fostului staroste al pescarilor – Nicolae Pescarul (langa iesirea la lac Y)
d2) in curtea fostului restaurant (din aval de fosta librarie)
d3) in curte la Vila 10 (intrarea “din spate” – din dreptul lui Giva Vlad, actuala vila a lui Sxxx)
d4) la Muntenia (nu mai stiu exact locul …)

d5) la vila 26 (si a mai fost una mai in amonte)
d6) Vila 72 (a avut ceva mai mic)
s1) Pacea a avut … 
s2) vilele jandarmerie – 87 (e posibil sa fi avut)
s3) pe la ICAB (anii 197x) in cateva ierni s-a scos gheata si dus cu camioanele in diferite locuri (chiar si la Bucuresti)

s4) restaurantul Pescarus a avut
s5) hanul Vlasia (sub conducerea Hotel Ambasador a avut o groapa)
s6) vila Rustica a avut o groapa
s7) palatul Snagov a avut o groapa
s8) Silistea Snagovului (in sat) a avut o groapa si se si vindea ce adunau iarna acolo

Extragerea de gheata din lacul Snagov, este cel mai probabil a fi inceput cel mai devreme prin ani 193x, odata cu derularea organizata a turismului la Snagov. (Anterior fiind doar o suita de initiative private, ale unor intreprinzatori destoinici din randul unor padurari (de peste lac) si a unor pescari si tarani isteti – din Dobrosesti (care au si inceput sa puna la dispozitie si inchirieze camere – de prin 192x).
Gheata folosea la racirea bauturilor pe timp de vara – pentru turisti. Astfel ca (aparand cererea – nevoia), cineva a adus “know-how-ul”  de undeva si local s-a materializat sub forma de gropi in pamant, in apropierea malurilor dar totusi pana la nivele aflate deasupra nivelului lacului. Gropi captusite termic cu stuf sau coceni, pe jos cu paie sau frunze de stuf. Si mereu cu acoperi la 45-30 de grade tot din stuf – schimbat anual – cand se golea groapa, curata, ajusta peretii, umprea cu straturi de gheata trase cu caii cu chinga si carlige, pe mal – pe zapada sau spartura de gheata. Marimea placilor – preferabil – rectangulare era cam de 100 x 120 cm si de grosimi – specific perioadei – de circa 15 – 30 cm. Intre straturile de gheata se punea alt strat termoizolator, din stuf si cu ceva paie si coceni, care sa ramana de cel putin 1-3 cm (deci initial trebuia sa fie de circa 5-10 cm).

Apa lacului Snagov a fost atat de cristalina incat Sadoveanu spunea (de regasit sursa) ca el nu intelege cum apa lacului Snagov poate fi atat de limpede ca se poate vedea si la 5-6 metri adancime, fiind aici la ses la fel de limpede ca cea de la munte.

Apoi, unii pescari gateau ciorbe cu apa din lac.
Copii erau pedepsiti daca faceau pipi in lac (chiar si tatal meu, fiind de numai 3-5 ani a fost de mai multe ori mustruluit – la scalda cu altii – fiind) cand copii faceau asa ceva in zona malurilor.

Apoi, chiar si la inceputul anilor 197x, gheata dusa de la Snagov la Bucuresti – ajungea la hoteluri precum Intercontinantal – nu doar pentru a raci bauturile ci chiar si pentru a fi puse direct in bauturi.
Iar la localurile din zona Snagov, cei mai multi chiar asa si faceau. Caci (in anii 196x – 197x) vilele (putine) aveau sistem de canalizare a apelor uzate, cu repompari catre linia 1 a padurii (unde si in prezent se mai regasesc canalele si tevile si robinetii cu diametre de circa 16 cm). Deci, in lacul Snagov, in perioada comunista, in mod normal (prin proiectele existente) – nu existau deversari in lacul Snagov. Asadar, calitatea apei nu era poluata de oameni (a rezultat ulterior ca totusi din ingrasamintele agricole si apoi din 2-3 deversari de la crescatoriile de la Peris – punctual au existat cateva poluari). Neregasite ca remanente sau relevante in analizele (cu carotari) din 2017 (Babes Bolyai – cere detalii la Fundatia Snagov).

Lacul Snagov are cateva izvoare proprii. Cu apa din care unii pescari reuseau chiar sa isi umple niste ulcioare scufundate rapid cu greutati si gura prinsa cu ceva panze dese. Iar Snagovul are si apa geotermala la adancime – insa in zona Fundul Sacului (in punctele X1 si X2, temperaturile la circa 1,5 – 3 metri adancime sunt chiar surprinzator de mari si iarna, fiind o dovada a unor propagari sau schimburi de caldura care ar merita cercetate suplimentar). Desi proiectul eeconomic si benefic comunitatii de exploatare geotermala (via FORADEX din 1984) a fost distrus de primarii perioadelor 1990-2004).

SCORLELE: cand lacul este puternic inghetat, se vad pe gheata precum “acoperisurile” unor case, pe latimi de circa 80-150 cm, cu unghiuri de 20-45 grade. In aceste zone gheata este mai subtire (ingheata cel mai greu si tarziu lacul). Cauza este combinatia de apa a izvoarelor subterane, a debitului si temperaturii acestora. A modului in care se formeaza termoclinele in straturile lacului, avand in vedere si curgerea apei mai cu viteza pe la adancime – si de-a lungul axului central, sinuos, in care se aduna atat cursul de apa provenit tocmai de la Bilciuresti cat si aceste 3-5 izvoare subterane ale lacului Snagov.
Zone in care se formeaza scorle: 
a) intre capatul peninsulei Plaja Snagov si Dolce Vita
b) intre zona aceasta si debarcaderul central din Snagov sat
c) intre liceul Snagov si spre ferma palatului Snagov. In unii ani, se formeaza de la vilele rusilor cam spre fosta vila Rustica
d) cam de la vila 1 (Fundul Sacului) spre debarcaderul insulei 
e) din fata stufului (deschiderea intrarii in golful cozii Catelului) – tot spre Insula Snagov
f) ocazional ar mai apare in zona centrala a deschiderii dintre Baza Veche si cimitirul Ghermanesti
g) ocazional si in dreptul Izvoranilor (si mai amonte sau aval cu cateva sute de metri – pe unde ar mai fi o biserica de lemn scufundata – ale caror ramasite au mai fost reconfirmate cu ocazia largirii si decolmatarii lacului Snagov din anii 192x-193x), de acolo si pana la DN1

Asadar, amploarea “fenomenului” “scorla” are variatii importante (chiar in cadrul aceleiasi perioade de circa 2 luni cu gheata solida (de tinea sa mergi pe ea). Inclusiv in sensul in care unele sunt foarte mari in unii ani si cu variatii importante, pe cand altele parca nici nu mai apar.
Cert este ca grosimea ghetii poate sa fie si zero (sau doar 1-2 cm in zona scorlelor) pe cand media grosimii ghetei este si 25 cm in alte locuri (cum am putut constata personal in cateva ierni dintre 1975 – 1982)

4) COPIII satului și joaca pe gheață + întâmplări 

Vatra Dobrosestiului corespundea cu iesirea principala la lac – de la actualul Debarcader Central.
Acolo ar fi fost (iarna) si derdelusul copiilor.
Chiar si pana prin 2014, iarna (pe gheata) – aici este cea mai mare concentrare a tinerilor pe gheata si a diferitelor jocuri (fotbal, alergaturi, diferite trante mai aparte etc.

Un alt loc de derdelus (mai putin cunoscut  – dar mai spectaculos – a fost la actualul Snagov Club, fosta Muntenia, in zona gardului acesteia cu vila din amonte. Locul se numea “la râpă”. Cu aceleasi caracteristici: panta mare a solului fata si pana la lac. Palc masiv de salcii batrane. Unele zone cu apa mica dar si unele “gauri” cu apa (brusc) adanca (si de 2-3 metri – foarte aproape de mal)

Dintre jocurile copiilor:
1) sanius (cu intrare pe gheata – ca prelungire a pantelor)
2) (un fel de) “țaca” pe gheata. Adica luai bucati de gheata (din copci) si le aruncai la ceva tinte (tot pe gheata) la distante de 6-10 metri (cand faceai ceva concurs de precizie) – catre alta bucata de gheata (si cand loveai era si ziceai  “țaca”). Sau “care sa mai tare” si sa vedem “pana unde se duce” la tine sau la mine. Si de regula ajungea la 40-70 metri …
Pusti fiind – putea fi distractiv sa incerci fie sa dai “la tinta” si dupa pasari (care stateau in ceva stoluri pe ici – colo). Sau chiar sa dai spre ele cand acestea isi intretineau ceva ochiuri cu apa neinghetata (si e mult de povestit cu acestea stiu sa isi intretina mult timp un ochi de apa neingjhetat si cum… / pana au aparut cainii abandonati si muritori de foame peste iarna – si pe malurile lacului)
Depindea mult de cat de lucioasa era gheta (ceea ce tinea cateva zile cand ingheta lacul si apoi mai apareau 2-3 reprize – cand se topea si reingheta suprafata, de la ceva cicluri de cald – rece. Si deci astfel se refacea luciul …

3) patinaj (cu felurite improvizatii).
Pentru ca acestea nu se puteau fixa bine de talpi (mai ales ca insasi incaltamintea copiilor erau un fel de alte “invelitoare” cam moi in toate cele) – de fapt “mergeai” cu patinele propulsandu-te cu un “bold”. Adica aveai un bat care in cap avea un cui. Si te chinuiai sa tii picioarele cat mai drepte pe acele “patine” instabile iar cu boldul te impingeai in gheata, impungand printre picioare, in spate. Dupa ce te urneai de pe loc (in invatai sa tii talpile – glezenele) drepte, paralele si sa nu te lovesti cu boldul – incepeai sa iei repede viteza chiar mare. Eu cand am mers cu patine facute din corner (si legate cu sarme peste cizme) – am fost teribil de bucuros pentru viteza comparabila cu mai mult decat maraton si mai putin decat o fuga cu viteza mediocra … (poate 7-10 km/ora?)
La Colectiile Muzeale Snagov sunt expuse 2 variante (de la tata – anii 1951-53 si bunicul – anii 1937, de fapt un fel de crampoane de mers pe gheata). Din discutii am inteles ca se mai faceau ceva variante fie din lemn cu cant metalic (sarma groasa sau ceva tabla indoita), fie chiar ceva solutii temporare (de cateva zile) din oasele mari de la picioare de la vaca – vitel ori porci. Oase fierte bine cu ceva substante pentru a le mai intari, apoi usca bine pe sobe si mai dadeau cu ceva pe ele. Cert este ca tot se cam toceau repede

4) sa te lasi dus de vant (mai puternic) pe gheata. Cu ceva placaje legate de spate. Si cu ceva curaj pentru a fi pregatit sa treci (sari) peste zonele cu scorle (cu gheata mai subtire – sau denivelari etc.)
* Chiar si eu am facut in 2 ani, cam 4 astfel de reprize, cu vant dinspre Padurea Fundul Sacului spre Muntenia. Pe centrul lacului. Cam din dreptul vilelor rusilor pana pe la vila 10 – Muntenia. Cu ceva emotii in dreptul Debarcaderului Central (caci pe centru erau urme de scorle

INTAMPLARI (neobisnuite):
1) cred ca pana prin 1982, nu era copil (mai ales baiat) la Snagov sat (cel putin) care sa nu fie atras si sa nu mearga pe gheata. De fapt sa stea cu orele. Explorand si jucandu-se in multe feluri …
Asa ca pe iarna, in medie “luai apa” de la brau in jos de macar 2 ori si macar odata la doi ani – un “cu totul”. E adevarat ca in 90% din cazuri, chiar in zona malurilor si la intrare / iesire si mai ales in perioada in inghetare/dezghetare a lacului.
Asa ca cine nu are macar o scufundare in copilarie de “pana la piept” – nu cunoaste distractiile de iarna si cu gheata pe lacul Snagov …
2) tatal meu (copil fiind), alergand dupa alti copii cu ceva patine improvizate si propusat cu bold, a ajuns la o copca mare (a pescarilor) – camuflata de un inghet subtire si ceva fulguiala proaspata. Cam in asa ceva s-a rasucit scurt sa se opreasca si de fapt a intrat cu totul sub gheata …
Mi-a povestit ca a fost atat de surprins de intamplare si de apa rece si de faptul ca nu a cazut (cum mai tot cazi in apa rece) ci ca s-a dus cu totul si la fund – adanc – ca nici nu a mai incercat sa faca ceva …
La un moment dat, deschizand ochii (ceea ce toti copii fac sub apa la Snagov – si avea sens cand apa lacului era limpede, iar iarna era cel mai limpede!) a vazut in sus 3 locuri luminoase mai mari. Nu isi mai putea da seama prin care intrase. Isi dadea seama ca pe unde a intrat s-a rupt gheta cu el. Ca zapada depusa era mai groasa unde nu era lumina. Dar acum catre care sa porneasca? Daca nimereste alta gaura si nu o sa poata sparge gheata – venind de jos in sus? S-a speriat la asa gand, si-a luat un avant cat mai mare, apoi viteza si s-a repezit cu capul in una din locurile luminoase. Zice ca nu mai stie exac ce si cum .. dar ceva mai tarziu, dupa ce a ajuns acasa ajutat de copii (fiind ud leoarca), cand a revenit a inteles ca a iesit pe alta gaura cam la 7-8 metri departare de cea prin care  a intrat. Poate nu e mult pentru un adult. Dar pentru un copil este. Poate pare incredibil pentru un adult – dar nu pentru un copil de la Snagov, cu reflex – obicei sa deschida ochii sub apa, sa ia decizii rapide si sa inoate foarte bine … 
Important este ca nu a murit si eu acum pot sa scriu aceste randuri 🙂 

5) ÎNECAȚII “de iarnă” + credințe

Lacul Snagov, in fiecare an isi lua “portia” de inecati …

a) Asa spuneau batranii.
Intr-un documentar (“Limba clopotnitei”) – re-sustin si scriitorii locali Constantin Georgescu si se intreaba retoric si Anatolie Panis (ambii confirmand ca batranii locului – asa tot zic) …

b) Alte directii de explorat si detaliat: 
> mitologie locala: .. inecul este cea mai mare cauza a mortilor (+relevante) …
> 145x – 185x: detinutii de pe insula, prefera sa nu incerce sa evadeze (inec, lupi, blesteme = moarte sigura)
> 1853 = circa 54-57 detinuti se ineaca la trecerea catre insula …
> 197x-198x = apare “moda” absolvenitilor de liceu din Bucuresti (cei te top/fite) sa faca petrecerea de absolvire la Snagov. Si numai intre 15-25.06, mureau anual intre 1-4 tineri
Intre 195x-1989, anual se ineaca (in medie) 1 sportiv
> Interesant este ca nr. de localnici inecati este spre zero (cel putin din 193x-2000). Datorat (probabil) si obiceiului local ca parintii sa mearga special cu cei de 3-5 ani la lac (la o iesire publica) si sa ii invete sa inoate (repede, “simplu” – macar caineste ..)

> Sportiva (.. Radu Tudoran): link
Sportivi morti (de-a lungul timpului)?
> Cam prin ce ani / in ce loc / de unde erau / ce sport practicau / prin ce club venisera?

c)  Asa am apucat si eu (in perioada constienta si cu amintiri) dintre 1973 – 1987.
Per an, cam intre 5-9. Cei mai multi (cam 2/3) in saptamana petrecerilor de bacalaureat – cu baieti de la oras. La care se adauga 1-2 sportivi (care nu stiau sa inoate). Si poate cate un betiv sau caz ciudat (sinucidere – sau crima).
Iarna era cel putin 1 caz si maxim 3.
Vara, tinerii pareau a muri din combinatia de alcool si sperietura (cand simteau plantele acvatice in jurul loc). Astfel ca unii au murit chiar si de infarct (desi erau tineri si unii chiar sportivi sanatosi. Dar se pare ca auto-sugestia, le-a fost fatala).
Iarna, poate socul termic – ducea (similar) la o sperietura urmata de panica si inactivitate.
Pe mine (si copii de la Snagov), apa rece ne “pornea toate motoarele” – dar nu ne speria (desi tremurai si ti se bataiau toate: gura, maini, picioare spate etc…

Eu am evitat sa ma apropii de circa 3 locuri cu inecati (proaspat) scosi din lac …

c1) * Si am vazut indeaproape un caz – pe care nu il pot uita.
Intr-o iarna (1979-1982?) in care am locuit in Snagov sat (la casa parintilor mei din actuala Zorelelor), lacul fiind inghetat si fiind publice localurile Muntenia si Vila 23, obisnuiam sa intru printr-ul loc si sa ies prin altul.
Intr-o zi de iarna, ca sa ies pe la Vila 23, m-am indepartat de poteca (prin zapada) de pe gheata – caci lumea care mergea la servici, cand tinea gheta, incepea sa mearga cu bicicleletele pe gheata ca era mai scurt si nu mai ocoleau pe sosele. 
Deci o iau direct prin zapada catre debarcaderul Vila 23. Acolo mai erau 3-5 persoane. Pe masura ce ma apropiam, aud un tipat puternic si apoi pe unii care tipau sa ajutor ca se ineaca si apoi ca s-a inecat …
Speriat si eu (totusi eram doar un adolescent) – ce era sa fac? Drumul meu (acum) era pe acolo. Ma sui pe debarcader si trec pe langa garaj. Usa era semi-deschisa si unii fugeau in sus spre vila … Am intrat sa vad. Nu mai stiu de ce. Sa ajut sau de curiozitate … 
Acolo am vazut cum gheata (neacoperita de zapada – ca nu putea sa ninga acolo – fiind acoperit), era (cum stiam) transparenta si mult mai subtire. In special in jurul pilonilor de lemn si apoi spre mal – unde este si mai adapost si jos este strat de sedimente care tine “adapost”.
Concret, in apa limpede de vedeai (cu iluminatul limitat de acolo) cam la 2,5 metri adancime, in dreptul usii – era in apa, in picioare si cu capul la circa 10-15 cm sub nivelul apei, un om stand in picioare, cu mainile intr-o pozitie cam ca a unui boxer dar cu o palma deschisa si cu o alta inchisa. Parea un om foarte linistit – doar impietrit. Eu nu am vazut nimic de speriat ori de groaza. Nici un val ori miscare in apa. 
Parea clar ca in urma cu cateva ore, cumva a calcat si s-a rupt cu el stratul de circa 2-3 cm de gheata transparenta. Sprijinit de perete – pe interior – era o bicicleta. Am mai stat putin. Eu nu am vorbit cu nimeni (deja altii erau implicati in intamplare). Am mers acasa, nu prea tulburat. Doar mi-a ramans (si in prezent) in minte si emotional, imaginea si oarecum pacea si calmul – chiar molipsitor – al celui din apa. Statea cu fata spre largul lacului. 
Peste cateva zile aveam sa aflu (nu stiu daca o fi si adevarat) ca era unul din cei care lasau bicicletele in garajul vilei 23 (multi asa faceau, cand veneau de aiurea pe “celalalt” mal si de acolo mergeau la treaba lor).
Iar inecatul era si beat si cumva nu a vazut sau s-a dezechilibrat. Cert este ca nu parea sa fie fost ceva cu violenta sau drama. Imi amintesc cum in masa apei era un fel de lumina galbena difuza – putin ireala dar intreg contextul – bine luminat si cu apa relativ limpede.
Cumva (pe credinta batranilor) – lacul s-ia luat iarasi “tributul” – dar a facut-o cu un fel de mila, chiar de “omenie”. Nu l-a mai chinuit pe cel in cauza (i-a dat o moarte usoara).

6) CURIOZITĂȚI:

1) mersul cu bicicletele – pe gheața lucie. 
Pentru Snagoveni, era ceva obisnuit sa mearga (si) pe gheata lucie, cu bicicleta (la servici – chiar multi km, dus- intors zilnic).
Singurul moment mai deosebit (si de atentie marita) este cand te urci si pornesti. Am mers si eu si nu am cazut niciodata. Acum imi explic cate ceva: cred ca am inceput sa merg cu bicicleta cand era si zapada (total sau partial ori cel putin luciul mai “zgrumturos”. Apoi, dupa ce “te linistesti” – cand mergi cu bicicleta si tii echilibrul in modul “inconstient” (fara sa te mai gandesci) – cred ca daca si cand apare si gheata alunecoasa, cumva – nu mai conteaza. Apoi, mai trebuie sa fii atent cand cobori …
Ramane totusi ceva surprinzator sa vezi (in acelasi timp) multi oameni pe bicicleta si pe gheata .. Oameni de varste diferite … Si sa vezi si oameni si mai ales femei mai in varsta, care chiar si pe gheata merg (fara sa cada) cam cu aceleasi “intepeneli” care si pe uscat te fac sa te gandesti .. oare nu cade?

2) cu mașinile pe gheață Personal am vazut Dacie pe gheata de doua ori in jurul insulei Snagov. Ulterior (si am auzit si vazut si ceva la TV) – ar fi fost chiar si staretul de la Manastirea Snagov – cu masina pe gheata.
Apoi am vazut de cel putin 10-14 ori, ATV-uri pe gheata.
Am mai vazut de 3 ori, cate 1 si apoi cate 2 persoane care aveau un fel de panza (vela) prinsa de ei si un fel de placa de schi si deci erau tarati de vant si ei faceau slalomuri si sarituri pe gheata
Apoi am mai vazut sportivi de la cluburi, in grupuri, facand ceva gen schi-fond pe lac (mergand in ritm impus si in grupuri).
Am mai vazut un pescar care isi tinea libelulele in gura (pentru a nu ingheta de la ger).
Am mai vazut un om care statea cu picioarele in apa (si se lauda cu asta). Asa l-am gasit, l-am vazut circa 4 minute, apoi am plecat si chiar si dupa alte circa 7-10 minute cand m-am uitat inapoi – nu parea sa isi fi schimbat pozitia.
Am studiat cum isi pastreaza pasarile un ochi de apa neinghetat (mult timp si cand este sub zero grade) si e un subiect care merita povestit … (desi pare incredibil).
M-am amuzat sa aprind cu bricheta bulele acumulate de gaze – de sub gheata – in zonele cu vegetatie “cazuta” pe fund … 
De multe ori (impreuna cu alte persoane) am mai adunat din semintele lotusilor indieni (caci semintele acestora se pare ca ar putea sa ramana viabile chiar si multi ani – daca sunt conservate acceptabil. 

7) BIODIVERSITATE:

1) câinii abandonați de după 1989 – sperie fauna, păsările sălbatice 2) au fost distruse malurile naturale (cu zona de protecție – cu vegetația specifică – critică atâtor specii, dependente unele de altele …

7) FRAGMENTE de dialog si amintiri ale localnicilor (din Facebook, 18-20.02.2021):

Puzderica Stelian:
Bună seara, vin si eu cu o amintire de prin anii 80, Florin Marcu avea o Dacie 1100 si sa urcat cu ea pe gheață si a mers până la Parc si înapoi.
.. numai zic cât fotbal si hochei jucam pe gheață in dreptul IREB si multe altele ..

Geta Chiric >Constantin Turmac:
1) îmi povestea tatăl meu cum plecau de aici (?) la Turiști (?) cu săniile pe gheață.

2) Intr o iarna dl.Paste, Un localnic bețiv a intrat cu căruța cu caii pe gheață. S-a rupt gheața cu el si a sărit tot satul de a salvat animalele.
3) Cred ca stii despre ghetaria din satul Snagov, cat si cea de la Muntenia.
Anual, se organiza punerea unui mari cantități de gheața în paie, în ghetarie. Gheata era folosită în restaurantele zonale, vara.

4) Echipa de marinari care vara conduceau vapoarele, iarna erau pescarii care dădeau cu navodul la peste.
4.1) Era o frumusețe cand scoteau ?angoasele pline de peste iar năvodarii dădeau cate un ispol de peste copiilor care veneau să-i admire.
4.2) Peste era vândut în magazine de aici pînă la Buftea.
4.3) Tot pe iarna oamenii mai săraci curatau pădurea de vin a vis de crengile uscate, cazute din cauza vântului.
Era benefic pentru puietul care se putea dezvolta primăvara. dar nimeni nu îndrăzneala să taie vreun pom sănătos.
4.4) Splendoarea era atunci cand gheața era lucie,neagra/verde , cu grosimea peste 20 cm si cand copii din satele vecine lacului ieșeau la patinoar.
4.5) la început cu patine făcute din lemn cu sârmă pe mijlocul tălpii, să poată aluneca si cu legături în jurul gloanțelor. Aveau si un băț cu cui în mijloc, pentru viteza.

5) Mai era o îndeletnicire. Majoritatea mergeau la tăiat de trestie uscate.
Cele dreapte erau tăiate pentru a fi folosite la acoperirea construcțiilor (case, grajduri, magazii, ghetarii etc.). Cele rupte de vânt erau folosite la agricultura ca araci la rosii sau la confecționarea leselor pentru pereții caselor,
Asa se face ca an de an malurile lacului aratau bine, trestia era curată și nici ?tentați nu erau vară pentru ca erau distruse ouăle.
Cum pădurile erau destul de dese si diversificate toate păsările își găseau locuri de iernat pe malul lacului in stufaris si în tufele si arborii pădurilor.
Totul era intr o ordine.

6) Tot frumos era si pescuitul la copca.
La sfârșitul săptămânii, iarna, lacul era plin de pescari la copca localnici.

7) Patinatul era veselia copiilor. Noi tinerii acelor vremuri plecam pe patine de la debarcader si ajungeam la Restaurant Vila 87 unde ne încălzeam cu cate un coktail cu piperment.
Apoi ne întorceam tot pe patine. Chiar daca era noapte – nu era nici un pericol.

8) În fiecare zi, copii satului veneau cu saniutele la asa zisa pârtie de la debarcader.
Acolo unde s-a făcut Promenada – a fost totdeauna partia copiilor.
Ce veselie, ce zgomot, ce splendoare, ce socializare.

9) Scuze, daca am scris mai mult despre locul si lacul Snagov, dar eu iubesc nespus aceste locuri, Chiar dacă acum sunt treptat distruse – și splendoarea lor.
Păcat ca prea puțin sunt cei care au ramas si carora le pasă. Mie da.
O zi binecuvântată.

+++
Geta Chiric > Constantin Turmac:
corectez plecau de la Dobrosesti la Turbați cu săniile cu cai.

Dumitru Radu > Geta Chiric:
când era ger noaptea,gheata troznea. Adevarat?

Geta Chiric > Dumitru Radu :
trăsnea, șuiera, urla, crapa – de ne îngrozea

Dumitru Radu > Geta Chiric :
pe la vilă, la UGSR, se mai făcea și scorlă

Geta Chiric > Constantin Turmac:
am uitat să îți spun de nopțile ff geroase când gheața trăsnește, șuieră, urlă, căci se crapă gheața. Se zicea că urletul cere morți înecați sub gheață. De multe ori se întîmpla …

Geta Chiric > Dumitru Radu :
în dreptul lui Costică Micuța si Vila 55/59 si după Liceu – la Ruși.
Acolo s-a îmbrăcat un om din Snagov din cauza ca apă nu era înghețată.
Dumitru Radu > Geta Chiric :
a lu’ Metru…

Geta Chiric > Dumitru Radu :
da. A vrut să vâneze rațe dar nu s-a gândit probabil că dacă alea pluteau, apa nu era înghețată

  • Multumesc localnicilor care gasesc timp si impartasesc (se si ne completam unii pe altii – cu amintiri).
    Si astfel refacem (si completam cu detalii) – lucruri importante despre Zona Snagov – care altfel se pierd  …

    >> Tare bine ar fi daca prezentul articol ar mai fi comentat / ajustat de macar alti 2-3 localnici. Ca ceea ce rezulta, sa fie si mai complet .. 
    >>> Imi propun sa mai complez cu cel putin 8 din circa 12 poze relevante pe care le am, despre cele mai sus desrcise.

© Vă rugăm să nu preluați texte ori imagini din acest articol ori site (fără acordul explicit și în scris al Fundatiei Snagov). Unele materiale au apărut deja (..) și au și cod ISBN în biblioteci, alte sunt în curs de publicare (..) iar altele sunt în lucru (..). Mai multe detalii la office@FundatiaSnagov.ro Tel: 0720762468

0Shares