Istoria canotajului din România pare a fi început în anul 1864 când un grup de tineri studenţi din Timişoara, întorşi din străinătate de la studii, au înfiinţat, pentru plăcerea lor, societatea de luntrişoare “Regata”, unde practicau vâslitul de agrement. 

Ulterior, s-au format mulțime de noi / mici asociații (Arad, Galați, București etc.) și au apărut și alte tipuri / forme de ambarcațiuni: caiac, canoe, bărci cu vele – yole. Și (implicit) concursuri și evenimente periodice / anuale.

Lacul Snagov intră oficial în istoria sporturilor nautice, după suitele de experimente la scară mică din București (cu Cișmigiu și apoi Herăstrău). Pentru ca era suficient de mare (16 km) pentru se putea amenaja trasee de 500 – 1000 de metri pentru adevărate competiții.

Mai concret, din data de 25-iunie-1932?  odată cu inaugurarea Yacht Club Snagov (= Baza Veche, in perioada comunista, respectiv Complexul Sportiv Nicolae NAVASART, din ?2009). 

?Si in special 
inaugurarea oficială a Parcului şi Plajei
3, odată cu inaugurarea oficială a Parcului şi Plajei Snagov are loc înfiinţarea oficială la Snagov a primului centru național de canotaj.
Oficialităţi: Carol II, viitorul rege Mihai, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu etc.
În timpul celui de al doilea război mondial, activitatea de canotaj se întrerupe. După război în anul 1945 activitatea se reia prin organizarea anuală a Campionatului Naţional, Arad – 1945, Galaţi – 1946,  Orşova – 1947, Constanţa – 1948 iar din anul 1949 se stabilizează la Snagov. 
Începând din anii 1950 – 1960 pe malurile lacului Snagov s-au înfiinţat bazele sportive ale cluburilor Dinamo şi Steaua, adevarate pepiniere ale sporturilor nautice româneşti, kaiac-canoe, canotaj.
În numai câţiva ani (datorat şi rezultatelor deosebite obţinute), Regata (Internaţională) Snagov a devenit o tradiţională competiţie (continuată apoi circa 40 de ani) ce se desfăşoară anual  pe lacul Snagov. În varianta restrânsă, campionatele naţionale anuale de pe lacul Snagov au rolul de verificare intermediară a sportivilor noştri înaintea marilor concursuri: Campionatele Europene şi Mondiale (și Jocurile Olimpice).

Pe luciul apelor Snagovului s-au pregătit marii campioni olimpici (peste 200 de medalii) ai canotajului românesc.  Sporturile nautice au deţinut primul loc ca număr de medalii olimpice în România în perioada 1954–2010. Astfel, acestea reprezintă un vector de vizibilitate/promovare internaţională / naţională şi chiar brand de ţară.

Bazele sportive nautice – pe lacul Snagov:
1) Baza Veche – Complexul Naţional Sportiv NICOLAE NAVASART
2) Baza Nouă – Complexul Naţional Sportiv SNAGOV
3) Baza Dinamo – Baza sportivă Ghermaneşti-Snagov
4) Liceu – Liceul Snagov – LMK (Mihail Kogălniceanu) = Centrul Olimpic de Juniori
5) Yacht Club Snagov – Înfiinţat în perioada interbelică (şi desfiinţat de comunişti)

Cel mai vechi film cunoscut până în prezent , cu imagini din zona Snagov, este cel din data de 25 iunie 1933, când  la Snagov Plajă s-au organizat serbări nautice şi s-a facut şi inaugurarea unei stațiuni de canotaj (a legiunii de cercetași). Decretul emis atunci: „Se institue o zi a apelor în una din Duminicile din a doua jumatate a lunei iunie, pentru toate şcolile din vecinătatea apelor, şi cu concursul asociaţiilor culturale şi sportive aderente la aceasta iniţiativă.”
Programul zilei se compune din: Excursiuni, concursuri de înnot şi canotaj. Lecţii speciale, şezători, conferinţe publice, cu problemele legate de apele noastre. Pagini de gazete, expoziţii, proecţii şi desfaceri de carţi din literatura apelor. – Ministru D. GUSTI

Astfel incât Fundaţia Snagov, conform decretului uitat (regăsit) a realizat (şi deţine) singura expoziţie şi prezentări (sub formă de colecţie vizuală) legată de acest sport, din Romania.