Snagov:  Curiozități, Paradoxuri …

P1) Mass-media manipulează, sugerând că apa lacului este infestată (și deci „periculoasă”, deci neadecvată pentru familii, turism etc.).
Totuși, beizadelele și alte „VIP-uri” din lumea de carton a non-valorilor vremii practică sporturi nautice care implică contactul direct cu apa, inclusiv înotul – și nu par deloc îngrijorați.
„Apele Române” (administrator cu obligații de monitorizare a calității apei) dar și Custodele – Fundația Snagov (2007–2018) – au realizat studii din care a reieșit că apa lacului are o calitate bună, conform criteriilor uzuale. Există circa 120 de specii de zoo şi fito plancton în apă (+nevertebrate – insecte acvatice etc. – tocmai pentru că este o “apă vie“. [Veniţi sa le vedeți imaginile la sediul Fundaţiei Snagov]
Un grup (20+) de băștinașii dar si câțiva orășeni (vârsta a 3-a), vara îi regăsim înotând de-a lungul malurilor lacului, ca menținere a obiceiurilor – tradiției (şi amintirilor lor din tinerețe).
Cert este ca cei cu sistem imunitar normal nu au probleme. Si mereu exista minorități vocale, panicarde, in căutare de scuze – vinovați – excepții (si uneori chiar mai pot apare situații confuze, interpretabile). 
Apoi, cândva – cumva mai trebuie să şi pățim “ceva”.  Chiar dacă am alege să stăm în spirt şi în congelator.

P2) În 2025, ca destinații de weekend în jurul Bucureștiului, internetul prezintă (doar) locații precum:
1) Eden Parc (1.000–1.500 persoane/zi),
2) Comana (300–400 persoane/zi),
3) Palatul Mogoșoaia (200–300 persoane/zi).
Acestea sunt capacități maxime, comparativ cu Snagov: 20.000 persoane/zi (1933–1944) și 34.000 persoane/zi (198x).
Cum a fost posibil un asemenea potențial – dezvoltat chiar în „comunism”?
De ce, după 1989, s-a descurajat (intenționat și consecvent) turismul la Snagov?
Cât de mult pierde astăzi comunitatea locală – fără locuri de muncă, cu generații întregi de copii nevoiți să plece „în lume” pentru a-și găsi un rost?
De ce autoritățile locale continuă să prioritizeze interesele câtorva riverani „grupați”, în locul interesului comunității largi care i-a votat (de regulă, pentru că au promis relansarea turismului la Snagov)?

P3) Snagovul a fost lansat oficial stațiune turistică începând cu 25 iunie 1933 (inaugurare oficială), statut consolidat în perioada comunistă prin diverse încadrări și extinderea capacității de primire.
Însă, între 2008–2013, primarii locali NU au mai realizat demersurile necesare (actualizarea, completarea și depunerea documentației de reacreditare), ceea ce a dus la retrogradarea statutului din „stațiune turistică de interes național” în „stațiune turistică de interes local”. Totuși nici chiar așa (si ulterior), nu s-a bugetat ori derulat nimic pentru o reluare – sprijin – promovare a turismului la Snagov.
Implicații directe:
a) pierderea eligibilității pentru numeroase finanțări UE
b) excluderea din baze de date și cataloage oficiale de turism (unde ar fi fost inclusă automat și gratuit dacă își menținea statutul)
c) scăderea punctajului în proiecte, finanțări, creditări – afectând inițiativele antreprenoriale locale.
c) de fapt, din 1989 până în prezent, nu s-a mai promovat oficial Snagovul ca destinație turistică.
Chiar și solicitările punctuale ale „ultimilor” furnizori de servicii turistice – pentru o minimă promovare publică – au fost ignorate.
Și totuși, doar 3% din taxele plătite de aceștia ar fi fost suficiente pentru o promovare locală minimă.
d) după 1989, nu s-a alocat niciodată buget (nici local, nici județean) pentru promovarea turistică ori pentru proiecte în domeniul ecoturismului la Snagov.
În 2023, până și ultimele două semnalizări rutiere cu textul „Snagov Sat – stațiune turistică de interes local” au dispărut.
e) Rămâne doar promisiunea (reciclată electoral) pentru localnici – cei care încă își amintesc apogeul turistic al Snagovului – că „se va face ceva”…
f) Dar fără acțiuni concrete, comunitatea continuă să piardă oportunități reale de dezvoltare economică sustenabilă.
P4) Lacul Snagov (cu o lungime de circa 16 km, o suprafață de circa 600 ha, o adâncime medie de circa 6 metri, dar și cu gropi de 8–11 metri) este, de fapt, un râu lent, căci preia apă chiar și din râul Ialomița (în localitatea Bilciurești) și are și propriile izvoare, astfel încât surplusul de apă se varsă (tot) în râul Ialomița, după ce curge printr-un canal artificial realizat prin anii 195x (fiind închisă scurgerea naturală care trecea prin satele Gruiu, Lipia etc. și în care, în unele locuri, apa încă băltește și mai are chiar și pești).
Aceste izvoare, iarna formează “scorle” în gheață lacului şi care sunt periculoase pentru necunoscători  (caci apa din izvoare iese mai caldă, căci în adâncimi există pânze freatice si ape termale, confirmate si prin două forări si conducte pregatite în anii 198x pentru exploatare, temperatura fiind de circa 80 de grade C).
Astfel, nivelul apei in lacul Snagov este staționar (reglat printr-un baraj) si nu seaca (așa cum în 2024, apa din rezervația Comana a secat integral – fiind total dependentă de afluenți – iar biodiversitatea cu tot cu specii protejate, pentru cel puţin câțiva ani a dispărut)
P5) Știați că există un fel de basm (geneză) a locuitorilor Snagovului?
P7) Știați că există zeci de asasinate şi morți “suspecte” legate de (lacul) Snagov? Un caz semi-amuzant este al unui tânăr domnitor, care, din prea multă adrenalină – bucurie, a intrat cu calul în lacul înghețat și a murit de infarct?
P8) Băștinașii riverani lacului au avut (până prin 2000) circa 26 de ieșiri („publice”) la lac. Ulterior, primăriile nu au reacționat nici la abuzurile unor noi venetici (care, abuziv, au închis unele ieșiri), și nici nu au făcut amenajări (cu circa 3–4 excepții din ultimii ani – dar care nu adresează deloc nevoile, normalitatea, tradițiile).
P9) Până în 1989, toți băștinașii știau să înoate, pescuiau (cel puțin în copilărie) și, cel puțin în perioada comunistă (când existau și vaporașe care făceau duminica curse la circa 30 de minute), vizitau anual de mai multe ori (și gratuit) întreaga infrastructură de turism a Snagovului – în special insula şi mânăstirea. În prezent (2025), copiii (și tinerii) cred că apa lacului este infectată, sub 30% știu să înoate, sub 10% au prins vreodată un pește (în context întâmplător), sub 15% au fost (vreodată) să viziteze insula și mănăstirea.
P10) Până prin 1952, dacă un copil (băștinaș) era văzut de un adult că ar fi făcut pipi în lac, lua bătaie. Căci lacul era respectat (formă locală de sacralitate – vezi și credințe, blesteme, descântece etc.) și, cel puțin pentru că toți mâncau pește, raci, scoici din lac, dar și rațele și, uneori, și vacile (plante acvatice), iată cel puțin principala asociere – regulă: să nu faci pipi pe (sursa – locul a ceea ce) mănânci.

@Aici vom continua adăugarea altor elemente – in toata saptamana 2x.06.2025