9 mai = Ziua Europei / Ziua Independenței României / .. Snagov

În 2007, de Ziua Europei (9 mai), Șeful Delegației UE în România (dl. Donato Chiarini) primește la Snagov (Liceul Mihail Kogalniceanu) o singură prezentare (despre Zona Snagov) făcută de Constantin Turmac (aflat acolo pentru alt context)
În lipsa unui protocol/organizări adecvate, a unui program ori interlocutori dornici să spună sau să asculte ceva (..), Turmac Constantin improvizează și crează un cadru informal
2007 9 mai * Donato Chiarini lângă fresca lui Vlad Țepeș din Liceul Mihail Kogălniceanu - dezafectat prin 2016 prin "grija partidului" ..
În 2007, de Ziua Europei (9 mai), Șeful Delegației UE în România (dl. Donato Chiarini) primește la Snagov (Liceul Mihail Kogalniceanu) o singură prezentare (despre Zona Snagov) făcută de Constantin Turmac (aflat acolo pentru alt context)

Azi este 9 mai și mi-am amintit și de o întâmplare de acum 12 ani … (2007)

De la 1 ianuarie 2007, România aderase la Uniunea Europeană.

În acei ani, aveam (Constantin Turmac) o mulțime de preocupări diverse cu întânliri/prezentări și felurite propuneri-proiecte și parteneriate.

Astfel că sunt invitat de Inspectoratul Școlar Ilfov (via dl. Inspector Șef Cornaciu) să fac o prezentare a zonei Snagov (istorie – cultură – tradiții), chiar la Snagov. Pentru că mai făcusem o serie de materiale și prezentări despre Zona Snagov și în contexte școlare, la Târgurile Naționale de Turism în ceva articole și spoturi TV etc. și trimisesem chiar și mai multe propuneri detaliate de colaborare.
Abia după ce am ajuns la Snagov am aflat că de fapt e un context mai larg în care vine și Președintele Consiliului Județean dl. Cristache Rădulescu (atunci și acolo l-am întâlnit prima dată). Dar și Primarul Snagovului (dl. Mușat Apostol).
Directorul liceului (dl. Vasile Grigore – pe care îl știam de prin 1977, când venise la Snagov ca profesor de chimie – eu fiind elev prin clasa a 7-a) m-a întrebat dacă pot să fac prezentarea pregatită direct în engleză – căci vine și o delegație straină.
I-am confirmat și apoi mi-am ajustat + testat rapid prezentarea din Powerpoint într-o sală și am rămas în așteptarea detaliilor suplimentare.

Eu nu mai înțelegeam ce se întâmplă, căci eu venisem pregătit pentru ceva dinamică cu 20-50 de elevi și poate 4-8 profesori. De regulă, în 8-9-10 mai, în România ultimilor zeci de ani se tot sărbătoare ceva (dar pentru mine important era de a trimite mesaje și găsi parteneri legat de patrimoniul cultural și natural al zonei Snagov).

Apare câțiva străini însoțiți de ceva translatori și mi se spune că personajul principal este dl. Donatto Chiarini.
În lipsa de orice altceva (prezentări, agendă, organizator de evenimente etc.) înțeleg că este italian (și eu mă întreb dacă or mai veni și alți străini și de fapt unde și care va fi audiența).
Se formează un fel de alai cu circa 10-12 adulți și înțeleg (din semne) că ar trebui să mă alătur.
Grupul merge cam ciudat: nimeni nu vorbește, se arată mult cu mâna și se zâmbește exagerat de către autoritățile române.
Ajungem în sala în care testasem pe un calculator prezentarea powerpoint, dar în care acum erau și circa 20 de elevi cam speriați și evident – “aduși”.
Tot nu îmi era deloc clar ce se întâmplă, ce urma, de fapt ce rol se dorea să am și mai ales ce legătură are cu ce făceam eu de obicei.
Cert este ca ne aflam cu toții într-o sală de curs: elevii în bănci și circa 16 adulți în picioare în zona tablei.
Pe un perete era din imaginile prezentării mele (via un video-proiector).

A urmat un fel de tăcere prelungită și penibilă, în care cele mai mari și forțate zâmbete le aveau Președintele Consiliului Județean (Cristache Rădulescu), Primarul Snagovului (cu o cocardă tricoloră masivă) și alți 2-3 bărbați – care probabil erau tot de pe la județ. Cumva, gravitau în jurul italianului. Oaspeții așteptau ceva – care nu se întâmpla. Într-un târziu, o domnișoară (asistenta italianului) ia inițiativa, pune ceva întrebări și începe ea să prezinte italianului – căpeteniile românești prezente.

Din context (italiană și română) aflu și eu că dl. în cauză este șeful reprezentanței Comisiei Europene în România – dl. Donatto Chiarini – si a venit de Ziua Europei (9 mai) – la o școală din Ilfov, la Snagov.

Comportamentul “autorităților” din acea zi a fost identic cu ce vedem și în 2019 la televizoare: Zâmbete, gesturi largi și energice (de “forță”), bucurie intensă pe fețe – dar într-o liniște asurzitoare (ca în filmul “Nunta mută” – apărut în 2008 și probabil inspirat tot din așa ceva).
Urmează un alt moment de derută .. Nimeni nu părea să știe ce mai urmeză …
Atunci, o “autoritate” arată (salvator) cu mâna către imaginea proiectată pe perete … Și atunci audiența pare să respire ușurată. Și se asează bine pe picioare – cu aerul ca abia așteaptă ceva foarte important, îndelung pregătit și deosebit de relevant.
Mă uit și eu și aștept (și eu – chiar curios) să se schimbe imaginea (cea din prezentarea mea) și să înceapă ceva dintr-o agendă a unui eveniment bine pregătit, cu suite de prezentări – ca pentru un astfel de invitat și un moment atât de important (chiar la nivel european).

Mă “trezește” din această stare, directorul liceului care îmi spune pe nume că … pot începe.

Sunt surprins doar 1 secundă și fac un mare efort să nu izbucnesc în râs. Mai ales când mă uit la fețele autorităților române și înțeleg dintr-o dată totul: autoritățile nu înțeleg nimic din nicio limbă straină (de aceea zâmbeau atât de fals și disperat) și cumva, au și-au tot “delegat” “pregătirea” “evenimentului” și rolul de gazdă (la Snagov), așa încât eu am devenit “vedeta” pe care “contează” toți.
Dar (de fapt) eu aveam în prezentare doar “ceva” pentru nivel de elevi cu ceva obiective total nepotrivite cu invitatul ori semnificația unei astfel de zile / sărbători … etc. Inclusiv … jocuri și teste.

Dacă mai înainte nici nu mă prezentaseră (căci nu eram autoritate sau relevant cumva), acum – ce să fac, mă prezint singur. Întreb dacă să vorbesc în franceză sau engleză.
Ar fi fost complet aiurea să îmi fac prezentarea pregatită pentru copii (chiar și în engleză)… Pe altă parte, aveam deja experiența a zeci de situații de prezentări improvizate. Am decis să resetez așteptările .. Mai ales (că în fond) nu aveam niciun angajament și responsabilitate. Iar domnișoara asistentă creease un precedent – prin luarea inițiativei și încercând să “repare” lipsa de protocol – agendă – etc.

 Încep în franceză și sugerez ceva de genul că … eu de fapt azi am fost invitat să fac doar o prezentare pentru și în fața elevilor și că abia acum am aflat cine sunt și ce se sărbătorește. Dar pentru că se pare că vorbind într-o limbă straină, nu ne înțelege nimeni, am putea conveni împreună să vorbim orice altceva – că audiența oricum pare mulțumită.

Dupa o primă privire intensă de totală uimire, asistenta și dl. Chiarinii – zâmbesc. Natural și total. Și apoi – toată audiența, devine (de asemenea – fericită).
Ne uităm toți la toti. Și fericirea crește și mai mult. Deci succes nebun… Și atunci ce să fac? Hai să continui …
Le spun musafirilor că în situația dată le propun să le spun câte ceva despre Snagov și să ne uităm selectiv pe ceva imagini din prezentare .. pentru copii.
Am mers într-o direcție mai interactivă întrebându-i cu ce seamănă ce văd și dl. Chiarini spune – lacul Como unde a avut un rol pe parte de administratie. Și apoi tot așa. În care mai spun ceva dar pun și întrebări. Și se creionează similitudini și diferente cu lacul și zona Snagov.
Astfel ajung să aflu că și dl. Chiarini este preocupat de poluare, de distrugerea biodiversității și chiar ne sfătuiește să facem totul încă de acum pentru a preveni distrugerile etc.
La care eu arăt către autorități și îi spun că acești oameni deja distrug și la Snagov dar că există și oameni și organizații care încercăm să prevenim și limităm așa derapaje.
Dânsul spune că UE dorește să sprijine conservarea biodiversității, că vor fi și finanțări și că ar trebui să învățăm din greșelile unor țări din UE care acum cheltuie mult pentru refaceri ecologice, în condițiile în care în România, dacă am face ce trebuie chiar de acum (2007), am putea ajunge repede într-o stare mult mai bună decât cea din multe țări din UE.
Eu licitez și în raport cu diferite părți ale discuției, accentuez și cu gesturi de Da și Nu din cap, dar în care punctam disfuncțiile autorităților și arătam și către cei din sală, iar aceștia doar dădeau și ei din cap așa cum dădeam și eu – doar pentru că dl. Chiarini părea angajat în discuție, bine dispus și chiar preluase și initiațiva și făcea și recomandări.
Însa ceea ce energiza discuția (cel mai mult) era violenta dovadă că audiența (autoritățile române) nu înțelegea nimic – dar era fericită. Și că eu (măcar) am fost onest, am luat inițiativa și am inițiat un dialog pe fond de prezentare de conjunctură. Cât să se consume (cât mai plăcut) circa 20-30 de minute (de protocol). Care ar fi trebuit să fie cu totul altfel organizare de … gazde (Consiliul Județean etc.).

Au mai fost câteva momente amuzante (cum am prezentat frescele cu Vlad Țepeș de pe pereți) ori Snagovul ca destinație preferată a diferiților și ocupanți conducătorilor etc.

Total asimetric este ca nicio autoritate nu a spus nimic, nu a avut nicio întrebare, niciun mesaj. Nimic. Și mie mi se părea ca aceștia deveneau și mai bucuroși pe măsură ce “delegația” pornea spre ieșire și deci spre sfârșit.
Apoi, la ieșire, pe treptele intrării/ieșirii oficiale a liceului, s-au facut și câteva poze și cu copii în uniforme tradiționale.
Și a trebuit să “ies” din cadru pentru că abia aveau loc “autoritățile” și eu (de fapt) eram un “tolerat” al acestora. Dar (deja) din priviri și zâmbete, dl. Chiarini și asistența – am comunicat (copios) pe alt plan.

Apoi, l-am salutat scurt (căci era și firesc să nu fiu parte a protocolului oficial).
Însă m-am uitat și am mai contemplat încă odată o suită de “strângeri” de mână energice (stil rusesc: “Na zdorovie” cu priviri intense și cam goale) și iar fără niciun fel de vorbe (chiar e bună asemănarea cu “Nunta mută“).
Ce mai, o fericire totală – din “nimic”. Adică (pentru autoritățile romane), un fel de “Bine că am scăpat și de asta / ăsta / data asta” – pe care ni i-au trimis ăia de la centru…

Aversiunea mea față de parte din autorități (CJI, Primarie) era legată (la acel moment) de vânzarea Plajei Snagov, diferite alte tunuri imobiliare și “modificări” – toate cu motiv imobiliar și consecvent în defavoarea comunității locale (din care fac și eu parte).

Și făcând un salt peste ani, constat:
1) UE a dat peste 40 miliarde de euro Romaniei (2007-2013) pentru a ajuta să începem să facem o mulțime de schimbări și lucruri, pe care (și prin autorități) – declarasem că ni le dorim și că abia așteptăm să le ni le facem …
2) Primarul Snagovului Mușat Apostol a ajuns pe la pușcărie. Și chiar și în emisiuni televizate (ex: Tele7ABC etc și așa cum îi spuneam și d-lui Chiarini – s-a declarat explicit împotriva conservării biodiversității și altor valori de patrimoniu – iar pentru mize imobiliare, s-a dus către diferite compromisuri)
3) Președintele Consiliului Județean – Cristache Rădulescu, a evoluat tot către valori și comportamente anti UE si a comunitatii locale și a ajuns chiar să sprijine și protejeze și infracțiuni (ca de exemplu chiar la nunta ficei sale chiar de la Snagov, context în care chiar custozii ariei naturale protejate – adică și eu – au fost răsturnați în lac de șalupe – doar pentru ca în calitate de reprezentant al statului filmam infracțiuni în derulare, deși solicisem în prealabil să nu le facă)
4) urmau sa fie ignorate de autorități peste 40 de distrugeri din aria naturală protejată (acestea fiind doar cele prin care sesizam diferite autorități cerând sprijinul, conform legislației în vigoare)
5) s-a “pierdut” (sub conducerea “partidului”) și clădirea liceului Mihail Kogalniceanu și ulterior și terenul aferent (așa că odată cu pensionarea ultimilor conducători – sau chiar mai curând – va dispare și liceul din comuna Snagov din lipsă de logistică și  condiții, convertite în nivel – rezultate și așteptări în scădere);
6) România (în special prin autorități – ca cele descrise), de fapt au spus “da” intrarii în UE doar de conjunctură, din interes și pentru bani (din care au tot încercat și reușit să deturneze o parte). Dar în ceea ce privește reale schimbări și mai ales lucruri bune și sustenabile pentru comunități, țară și în spiritul valorilor UE – nu s-au dorit cu adevarat și nu s-a facut mai nimic

Și iată cum (după 12 ani – în 2019), mă uit la aceste poze, îmi aduc aminte de penibilul situației de atunci și îmi aduc aminte de o mulțime altele.

# Astfel încât diferentele dintre evenimentele cu conducerile UE de la Sibiu din aceste zile și cele de la Iași – reprezintă (pentru mine) un fel de reluare amplificată a evidentei rupturi manifestă și în 9 mai 2007 …
A trebuit să treacă 12 ani pentru a-și da “arama pe față” cei care nici măcar o limbă străină nu știu, nu au competențe (corelate cu funcțiile pe care le dețin prin alte abuzuri), nu doresc să muncească, se gândesc doar la furat, au format și grupuri organizate (în ale răului) și mai ales – nu mai tolerează nici pe cei care vor doar să fie lăsați să facă ce știu și să existe (chiar și) un imperfect stat (dar cât de cât funcțional) și comunități … Căci acestea doar amplifică contrastul, pot reprezenta modele, da idei, aduce aminte, genera “tulburări” și “strică” “ploile” …

0Shares