Centenarul .. în Snagov > Primul război mondial

Primul razboi mondial a durat între 28.11.2914 – 11.11.1918.

Context: (de descâlcit)
1) nu au fost lupte în zonă, căci linia frontului a fost în Moldova. Ostașii din zonă cam pe acolo au luptat și murit. Și astfel au rezultat (în medie) zeci de morți (din sute de ostași) – cam din fiecare sat;
2) În zona au fost trupe nemtești (există întâmplări la Mănăstirea Țigănești), nemții au preferat drumul DN1 către Ploiesti – valea Prahovei, față de cel prin Buftea și astfel l-au amenajat (inclusiv podul peste Ialomița);
3) în zona insulei – mănăstirii Snagov, a stat o perioadă și un grup de militari turci (vezi și setul de desene din CMS);
3) o motivație suplimentară, puternică pentru țărani de a se implica în război a fost și că la întoarcere vor primi pământ (cum se promitea și dădea cu astfel de evenimente);
4) prezența automobilelor era în creștere și în România. Sursa de combustibili – la Ploiești. Astfel ca tradiționala ieșire de duminica pe Calea Victoriei (pe jos sau cu șareta), se transforma (pentru elite) într-o ieșire cu automobilul din oras. Și Snagovul era în drum … Și exista deja un renume dar și recomandări făcute și de Alexandru Odobescu (“Câteva ore la Snagov” – 1873 – Kynegeticos – pentru pitoresc, plătică și raci) dar și de la Nicolae Iorga (care în 1903 confirma existența insulei și mânăstirii Snagov, cu o suită de însemne lăsate de o mulțime de personalități – domnitori români);
4) exista un canton cu un pădurar gospodar și sociabil în zona viitorului parc Snagov. Acesta oferea bune condiții orășenilor cu automobile, care au început să vină în număr tot mai mare. 
5) pescari locali sesizează oportunitatea legată de creșterea numărului  turiștilor și oferă celor din (viitorul) Parc Snagov, servicii de plimbare cu luntrea si apoi cu barca pe lac dar si experiente inedite (serpi descantati etc.);
4) pe lacul Snagov pescarii (zona Dobroșești – Snagov sat dupa 1938) încep să pescuiască cu năvoade (cel puțin din 1918);
5) tineri orășeni încep să exploreze lacul Snagov cu noi hobby-uri: pescuitul sportiv și sporturile nautice (prezente pe lacurile din București – venite dinspre Arad, Timișoara);
6) localnicii continuă să stea în comunitățile aflate la o depărtare rezonabilă de marginea lacului. Din două motive principale:
6a) pentru a evita disconfortul generat de insectele acvatice, zgomotele intense pe timp de noapte, mulțimea de plante cu creșteri rapide și deci o biodiversitate prea agresivă unui cămin / comunități;
6b) credintelor cumulate in timp si legate de lac, mai degraba negative. Astfel că doar pescarii (nu foarte numeroși) frecventau lacul și comunitatea fiecarui sat din jurul lacului avea doar câteva ieșiri la lac, denumite de regula “vaduri”. Folosite pentru spalat, scaldat, animale;
7) locuitorii traiau din agricultura de subzistență (cereale) și lucrul pe moșiile administrate prin arendași, apoi din prelucrare și comert cu: cereale, pește, stuf și papură, lemn (din p[dure). Existau și câțiva meșteșugari (cojocari – croitori, dulgheri, fierari, apicultori etc.)
8) existau și islazuri comunale (deci proprietate comună) și tradiții (activități) la care era obligatorie participarea întregii comunități (gestionate prin întâlnirile de la biserică);
8) bisericile recent făcute (sub 50 de ani) în comunități (abia după secularizare, prin părăsirea de către greci a mănăstirii Snagov, a căzut monopolul – interdicția și deci a devenit posibil pentru comunitățile din jurul lacului să își facă propriile bisericuțe)
9) apăreau primele școli în comunități cu învățători repartizați și cărora, comunitățile trebuiau să le asigure o școală, condiții de locuit și consumabile necesare;
10) administrativ exista “Plasa Snagov” (de la Căldărușani – Lipia si pana la Ciolpani);
11) în zonă existau și câteva familii locale de mici boieri, care aveau educație la scoli din București (și chiar în străinatate), aveau moară, batoză (de treierat) si alte mijloace de producție;
12) exista o rețea locală de târguri (pentru comerț) și centre importante în București (târgul Moșilor  – viitoarea Calea Moșilor) și căruțași țigani din Coadele (Siliștea Snagovului)  ajungeau cu pește și unele mărfuri chiar și la Buzău;