SOLUTII (propuse):
1) toate doctoratele si lucrarile de masterate, sa fie accesibile public (si sa cerinte explicite, clare, obligatorii si cu sanctiuni dure referitoare la modalitatea de citare surse si parti citate/preluate si deci de prezentare a contributiei – creatiei – plus valorii proprii, aduse). Sa existe responsabilitati clare (si sanctiuni aferente) pentru coordonatorii de proiect / masterat / doctorat (asa cum exista in unele cazuri, dar nu pare ca peste tot si mai ales se interpreteaza, implementeaza si respecta foarte diferit si la nivelul anului 2020, nu se sanctioneaza mai pe nicaieri in Romania)
2) lucrarile din perioada de studentie, de asemenea sa fie stocate public (macar la nivel de facultate). Astfel incat temele noilor serii de studenti sa aiba ca date de intrare (chiar si exact acelasi teme) insa plus valoarea ar putea fi in zona de la “actualizarea” cu noutati a subiectului in cauza, pana la alte abordari, solutii, interpretati, aplicatii practice etc.
3) toate studiile stiintifice (mai ales cele realizate cu bani publici – poate chiar din toate categorii, dar pentru inceput cel putin pentru un sub-set cum ar fi de exemplu cele legate de biodiversitate, inventarieri, habitate, specii, monitorizari, evidente etc.) – sa fie accesibile gratuit.
Pai nu este deloc acceptabil ca (de exemple – cazul Snagovului), in 2011-2012 sa se faca inventarieri de specii si habitate, studiile sa ramana neaccesibile public si apoi, dupa cativa ani, alti cercetatori, tot cu bani UE si ai Romaniei, sa repete (o variatiune de) studii, chiar mai proaste calitativ. Avand ca fundamentare initiala (a utilitatii) ca nu exista studii publice, pe parte de continut si limitare a interpretarilor (si lipsei de concluzii si masuri clare) – ca nu exista suficiente date istorice (si deci o serie de metode si interpretari inca nu sunt suficient de sigure) etc. Toti studentii si masteranzii, dar si UAT-urile (deci primariile si alte autoritati cu responsabilitati) sa continue in PUG-uri etc. sa pretinda ca “nu stiau” de specii, habitate, limitari – restrictii etc. Si cu totii, sa nu avansam (si sa nu acumulam) un firesc know-how, fapt care era ceva firesc, peste tot in lume pana cel putin prin 2000.
Valoarea și utilitatea reală a studiilor științifice (despre biodiversitate) pentru “omul modern”
Fundatia Snagov a primit (..) o noua “solicitare” de ajutor pentru proiect la facultate (pentru “ala mic”) legat de date despre biodiversitatea Zonei Snagov. Caci (in noile vremuri) esti parinte responsabil – daca (tot) parintii se ocupa (si la 20+ani) de proiectele de scoala ale “copiilor” (la facultatile … private).
Si iata ca (dupa mai multi ani cu medii de 5-8 solicitari relativ similare), mai incercam odata sa ajutam. Poate totusi trezim si ceva real interes si cineva chiar incepe sa inteleaga si sa si faca si ceva concret si practic si mai ales relevant …
Suna pentru a “au auzit” ca “exista ceva date” despre Snagov…
Si vor (doar) sa ia “cateva date”. Promitand ca vor mentiona sursa si unii chiar ca vor trimite si o copie a lucrarii prin care creaza ceva plus valoare. Adica un orice, oricat de mic – in plus fata de … preluarea unor date (fara citarea sursei) si astfel sa para (simplist) ca munca lor a fost … chiar obtinerea datelor respective.
Evident, in 8+ ani, NICIODATA, nimeni nu a facut altceva (in ciuda promisiunilor) – decat sa ia date si sa uite tot ce a promis …
Mai trist este cand cei implicati in asa ceva sunt chiar profesori (oameni de la care ai avea si ceva pretentii). Altceva decat plagiat, promisiuni neonorate, falsitate si incurajarea minciunii, a ne-muncii si a preluarii meritelor altora …
Si in aceasta (recenta) “experienta”, pun pe masa unul din cele 10 studii stiintifice realizate prin POS-MEDIU. De circa 66 pagini de text, cu circa 70 pagini A4 de anexe si alte circa 20 pagini A3 cu grafice si scheme. Material color in proportie de 60%.
Fara sa ceara voie, se reped sa faca copii cu telefonul (fara macar a citi ce e pe acolo …). Dupa ce ii rusinez putin, incerc sa si ajut si constat ca sunt majore nepotriviri intre tema “copilului”, ce mi-au solicitat si datele din studiul adus. Cumva, “rezolvam” interpretarea temei pentru a se apropia de datele din studiu.
Totusi (ma risc si) intreb: si care va fi si contributia (plus valoarea) adusa de … “copil”? Urmeaza pauza / blocaj si apoi ca … “face grafice”. Pai exista deja chiar grafice color tip radar? Unde (imi zice?) Aici (si arat)? Nu pare sa recunoasca nimeni graficul radar. Schimb vorba pentru a nu fi tacerea, presiunea si momentul prea adanc (de … penibil).
Intreb (reluand parte din discutia telefonica prealabila): “Bun, si motivatia Fundatiei Snagov – in acest ajutor, care ar putea fi?” (caci anterior enumerasem peste 10 modalitati in care ar putea cineva sa mai prelucreze ceva date in forme mai vizibile – necesare demersurilor noastre de informare, constientizare) …
Urmeaza pauza … Apare 100 lei pe masa… Ma prefac ca nu vad.
Fac urmatoarea incercare: pai nu ar fi mai bine sa mai stati si chiar sa rasfoiti pe indelete studiul in cauza? (caci este complex si contine foarte multe aspecte si abordari interesante) …
Se reia suita de copii repezite cu telefonul mobil … Tot fara a cere voie …
Incerc sa intrerup si mi se spune ca “e bine ca acolo” este tot ce are nevoie si inca intr-o forma cu mult peste asteptari …
Incerc o alta aborare si zic: “Uite, desi nu este 100% clar daca am putea posta public acest studiu, in baza unor adrese – clarificari primite de la unele autoritati, deci uite, Fundatia Snagov se pregateste sa riste din nou si sa prezinte public si integral 1-3 din aceste studii stiintifice. Oare ati putea face dvs. o copie scanata a studiului la un centru specializat si apoi ne dati noua ce rezulta si pastrati si dvs. o copie? Sau mai asteptati o saptamana si preluati direct din site-ul nostru, acelasi material?
Rezulta ca (la 2 lei/pag color/scanata la Bucur Obor) ar fi un cost de circa 400 lei. Cu chitanta.
Precizez ca pot mentiona in site si ca scanarea s-a facut prin sponsorizarea lor (adica – o alta modalitate de asociere a proiectului “copilului” cu sursa datelor …).
Dar, cumva, in scurt timp, interesul se prabuseste imprevizibil …
CONCLUZII (similare cu a celor – poate 30?) din ultimii ani, din situatii similare:
1) suntem intr-o Romanie in care valoarea oricaror surse de informatii, nu valoreaza nici macar contravaloarea unei copii de foi A4 (adica 0,2-05 lei/pagina). Nici macar pentru parinti “grijulii” care incearca ei sa faca chiar (si) temele si proiectele copiilor (chiar adulti)
2) nu pare deloc rusinat parintele (in fata propriului copil) cand face o multime de promisiuni (pe care stie ca nu le va onora), face incercari (penibile de … “orice”) pentru a-si atinge “scopul” (lingusire, promisiuni extrem de exagerate spre disperate, flutura ceva bani in mod jignitor – fara a avea un simt al masurii, suma fiind mai degraba corelata cu cum te vede imbracat si pe o ghiceala de cat de “sarac”, “disperat si nevoias i se pare lui ca ai fi tu …). Nu crede o iota din si despre subiecte, institutii, specialisti – mai complexe si inalte decat este el (sau poate intelege).
Este chiar grotesc cum sta “copilul” cu ochii in jos si impietrit, nu are nicio intrebare, curiozitate si nevoie – iar parintele face tot dialogul, presupunerile si “rezolva” nevoile si “problemele” (desi intelege cel mult din 4 in 8 din cuvintele specifice)… Dar probabil ca asa este si la serviciul si in viata de zi cu cu zi (pe unde a ajuns si la cum mai este in aceasta Romanie)
3) a aloca timp, resurse, sta de vorba si a da date stiintifice (terte si proprii) in mod gratis, pare (in general) ca este (aproape) o obligatie a Fundatiei Snagov. Si (cumva) de neacceptat de refuzat! (“Pai nu este o fundatie care se ocupa de mediu?” Oare de ce nu sunt la fel de categorici si cu toate institutiile statului care chiar au si obligatii legale? (dar iata ca la un ONG – o simpa intentie declarata in statut, devine o obligatie mult mai imperativa si de neacceptat social a nu fi indeplinita)
4) promit ca se va mentiona sursa datelor, se minte repetat (mereu fara scrupule). Idem in ceea ce priveste a vedea (citi) materialul lor final (care – la nivel de student / masterand) nu ar putea fi comparabil cu un studiu de cercetare. Dar, nu apare niciodata …
5) promit ca vor mai veni, cu colegi, cu prieteni, cu familii, cu scoala si tot neamul, incepand de acum si pana in vecii-vecilor. Si cu cat mai categorice sunt aceste sforatuiri, cu atat mai cert este rezultatul (ZERO)
IATA care este consecinta FURTULUI GENERALIZAT. Vazut la parinti, in scoala, la TV, in societate, zilnic de zeci de ori etc. Astfel incat daca (deja rar) mai are cineva – ceva – pe undeva – unic si valoros, mai degraba se asociaza un fel de aversiune / ura distrugatoare. Din categoria “tu cine te crezi?” Nu ai furat si tu? Nu ti-ai asumat si tu merite pe care nu le ai? Cum de indraznesti sa prezinti ca este corect? Pai cine mai este? Esti prost, defect, ori increzut si tupeist? Pai vad ca nu ai masina / casa / bani (insemne) sa de “dai mare” pe cat pretinzi … BINEEE, hai (uite) ca ne prefacem noi ca “e ca tine” pana iti luam ce avem nevoie … apoi, “du-te dracu’ ” cu melcii, broastele, insectele si … mediul tau … Saracie si prostule (care esti)!
Amintire de la o alta “solicitare”: Intrebarile (nevoile) erau mult prea tehnic formulate si mult peste nivelul si relevanta proiectelor uzuale la nivel de student (poate chiar si de masterand).
Astfel ca iau la explorat si evaluat solicitantul …
Destul de rapid rezulta ca nu intelege mai nimic din ce ar fi trebuit sa faca (ca tema enuntata). Dar nu intelege nici sensul cererilor de date. Si pun alte intrebari. Cedeaza repede si recunoaste ca intrebarile le-a primit “dictate” de la profesor – cand a aflat ca ar putea sa ceara date direct de la Fundatia Snagov (si care are date din studii recente despre lacul si biodiversitatea Snagovului).
Incerc sa gasesc ceva solutii de substitut / de compromis. Mai ales ca la acel moment, faptul ca studiile stiintifice sunt sub drepturi de copyright parea a fi strict (in ciuda mai multor – alte – prevederi UE etc.)
La un moment dat construiesc un context prin care (si reusesc) sa vorbesc cu profesorul in cauza. Acesta incearca sa bata campii. Asa ca il intreb direct: “De ce si cine are de fapt nevoie de datele solicitate – mai ales ca studentii nu cunosc nici conceptele, nici metodele si nici nu pot interpreta datele ca cele solicitate?” Astfel incat studentii (ca cei in cauza – mare progres ar fi daca ar intelege macar X, ar putea opera cu Y si a putea realiza Z”.
Dupa un moment de tacere, aud un fel de ras si cu socanta nonsalanta mi se spune:
“Pai e nevoie de asa date pentru un doctorat si nu exista date reale si recente despre lacuri si stim ca la Snagov s-a facut. Asa ca a a parut o idee buna sa le obtinem astfel …”
Motiv pentru care am spus ca am nevoie sa ma gandesc (pentru un timp) – caci socul a fost mare (asa din “scurt”). Si ulterior am declinat fara prea multe justificari.
Mai ales ca am intrezarit o mica fabrica de doctorate si care paream sa fiu doar o mica si ocazionala sursa de date (care se si putea – oricum – omite, mai ales ca este Romania si nu prea conteaza ce scrii, cum scrii si daca are ceva legatura cu realitatea).
Oare de ce nu sunt publice toate lucrarile de doctorate (si chiar si de masterate)?
Si acestea sa fie riguros intocmite (in ceea ce priveste drepturile de copyright)?
Si astfel (in timp si cumulativ) sa rezulte la nivel national o resursa publica de referinte, fata de care, orice noua lucrare sa plece rapid si usor de la date asumate responsabil (si reale) si fiecare sa prezinte foarte clar locul – modul si plus valorea (proprie) pe care o creeaza?